Fostul preşedinte francez, care a condus Franţa între anii 1995 şi 2002 Jacques Chirac, a murit la vârsta de 86 de ani, anunţă agenţia France Press, citând familia defunctului: „Președintele Jacques Chirac a murit în această dimineață, înconjurat de familie, în liniște”, după cum a declarat ginerele fostului lider francez, Salat-Baroux, soţul lui Claude Chirac, fiica fostului şef al statului francez.

Jacques Chirac a fost colaborator al președinților francezi Georges Pompidou în anii 1960 și Valéry Giscard d’Estaing în anii 1970. A fost primar al Parisului din 1977 până în 1995 și prim-ministru în 1974 – 1976 și 1986 – 1988.

 A candidat pentru postul de președinte fără succes în 1981 și 1988, și a fost ales în 1995 și 2002.

Tatăl său a fost funcționar de bancă și apoi director la o companie aeriană.

Conservatorul Chirac a început politica ca un suspect de comunism: el a semnat Chemarea de la Stockholm și a vândut ziarul comunist „l’Humanité”, fapt care a fost mai târziu o problemă pentru el când a dat la o academie pentru a deveni ofițer militar: deși meritele sale academice îl puneau pe primul loc printre studenți, armata nu dorea un ofițer comunist și a aranjat să intre ultimul, asigurându-i rolul de soldat. După ce s-a plâns, i-a fost returnat adevăratul loc și a devenit un ofițer. De asemenea, a avut probleme cu mersul în Statele Unite ale Americii din cauza McCarthy-ismului.

Chirac a stat mult în politica de centru-dreapta ca și un politician gaullist, suporter al taxelor mai mici, al eliminării controalelor de prețuri, al pedepselor mari pentru crimă și terorism și a privatizării afacerilor.

Jacques Chirac a mai candidat pentru funcția de președinte în 1981, dar a fost învins de François Mitterrand. După alegerile din 1986, Mitterrand a trebuit să împartă puterea cu parlamentul de dreapta, forțând funcția de prim-ministru pentru Chirac.

Jacques Chirac a fost învins din nou în alegerile prezidențiale din 1988, de către Mitterrand, dar a rămas primar al Parisului și membru activ în parlament.

De-a lungul carierei sale politice de 40 de ani a fost pe rand  primar al Parisului, ministru, prim-ministru și în cele din urmă președinte, dar  în ultimii ani ai vieții fost vizat de acuzații de corupție.

Chirac a avut două mandate de președinte, perioada în care Franța a adoptat moneda unică europeană. Totodată, este cunoscut pentru faptul că s-a opus intervenției americane în Irak, în anul 2003. Împreună cu cancelarul german Gerhard Schröder și cu președintele rus Vladimir Putin, el a cerut diplomație în loc de război.

Pe 14 iulie, 2002 în timpul sărbătorilor zilei naționale, Chirac a supraviețuit unei încercări de asasinat din partea unui individ ce avea o pușcă ascunsă într-o husă de chitară. Cel care a încercat asasinatul a tras un foc înspre locul unde se afla Jaques Chirac, fiind repede oprit de oamenii din jur. Atacatorul, Maxime Brunerie, a fost găsit ulterior iresponsabil, fiind astfel imposibil de a fi judecat într-un proces; grupul violent de extremă dreapta cu care a fost asociat, Unité Radicale a fost atunci dizolvat administrativ.

După părăsirea Palatului Elysee, Jacques Chirac a fost vizat de o anchetă privind presupuse angajări fictive realizate de acesta în perioada cât a fost primar al capitalei Franței. În anul 2011, fostul președinte a primit o sentință cu suspendare pentru abuz de încredere și deturnare de fonduri publice.

În anul 2007, slăbit în urma unui atac cerebral suferit cu doi ani înainte, a pierdut alegerile prezidențiale din Franța în favoarea lui Nicolas Sarkozy.

„Terorismul a devenit o armă sistematică a războiului care nu are frontiere şi arareori are o faţă”, afirma fostul demnitar, Jacques Chirac.

Rămâne în istoria Franţei şi a lumii ca un pilon ce a susţinut valorile democraţiei şi luptător împotriva terorismului şi un aprig susţinător al demersurilor diplomatice împotriva războiului.

Anca Bica Bălălău

Sursa:wikipedia