Să ne reamintim de un mare artist român, Aureliu Manea, regizor de teatru, eseist, dramaturg și prozator român, născut în 4 februarie 1945 la București, fiul lui Mihai Manea muzician și profesor universitar și al Vasilicăi. În anul 1963 a absolvit Liceul „Emil Racoviţă” din Cluj-Napoca, iar în anul 1968 a absolvit cursurile de regie ale Institutului I. L. Caragiale din Bucureşti, clasa lui Radu Penciulescu.

A debutat cu piesa “Rosmersholm” de Ibsen pe scena Teatrului din Sibiu.

Aureliu Manea prin harul şi profunzimea sa a  fost considerat „vizionarul” generatiei sale, un Hamlet al teatrului românesc ce şi-a  trăit rătăcirea şi izbăvirea prin teatru.

„Câtă pace în seara unui spectacol frumos! Întors acasă, duci cu tine senzaţia aceea fantastică a unui semn văzut în colectiv, a unei metafore  uriaşe; eşti bucuros cp ai dat un sens lumii.  Atâta timp cât va fi  pace pe pământ, teatrele vor fi  acele spaţii sacre unde se va preda lecţia cosmică a iubirii, unde se vor dezlega misterele tinereţii fără bătrâneţe şi vieţii fără de moarte”, este testamentul spiritual al marelui dispărut, Aureliu Manea.

Din păcate, imediat după Revoluţie, în anul 1991, Aureliu Manea s-a retras din viața publică din motive de sănătate. Aureliu Manea era supranumit „regizorul vizionar al generației sale” datorită spiritului său inovator în arta dramatică şi a semnat în anii ”70 regia spectacolului „Pescăruşul”, de A.P.Cehov, la teatrul reșițean, apreciat de critica de teatru ca una din cele mai bune puneri în scenă din România.

A scris două cărţi, „Energiile spectacolului” şi „Spectacole imaginare”, apărute la Editura Dacia în 1983 şi 1986, ce conţin interviurile pe care le-a dat, intenţiile de spectacol, o teatrografie cu fragmente de cronici şi textele unor colaboratori sau receptori avizaţi ai creaţiei sale.

Aureliu Maniu a avut, din păcate, un destin shakesperian prin tragism, dar rămâne o personalitate importantă pentru evoluţia teatrului românesc, care continuă să inspire şi să alimenteze legende în lumea scenei.

Aureliu Manea, regizor talentat din aceeaşi generaţie cu teatrologul George Banu- regizorii Andrei Şerban şi Cătălina Buzoianu, a murit la vârsta de 69 de ani, într-o zi de joi 13 martie 2014. Artistul era internat din anul 1991 la Căminul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică din Galda de Jos, judeţul Alba.

Este înmormântat în Cimitirul Central din Cluj Napoca.

„La fel ca Artaud, el s-a sfâșiat pe sine în căutarea vieții adevărate ascunse de aparenta iluzorie a vieții de fiecare zi. La fel ca Artaud… a fost considerat “nebun”. Nimic mai flatant pentru un artist. Pe lângă opera sa, Manea va rămâne special prin ființa sa sângerândă. Exemplul artistului pur se contopește cu imaginea omului sută la sută adevărat și sincer, care a trăit, suferit și creat în condiții inuman de grele și umilitoare, fără să accepte compromisuri, fără să fie atras de forța banilor, fără lacomii și ambiții de succes, fără capricii și ranchuini competitive. Și-a acceptat soarta. A plătit scump, dar a rămas el însuși, atât cât i-a permis boala. Din cauza ei a fost obligat să trăiască o jumătate de viață în afara teatrului pe care l-a iubit ca nimeni altul. Atât de puțini suntem cei care l-am cunoscut, care i-am fost aproape – și pentru perioade extrem de scurte
, mărturiseşte fostul său coleg de facultate, regizorul Andrei Şerban.

Destinul tragic, hamletian, al lui Aureliu Manea a lăsat loc multor semne de întrebare.Asemeni lui Hamlet,  în încercarea sa de a sparge limitele unei realități în care se simţea închis, în care se simţea prizonier, s-a simţit stingher cu misiunea de a vindeca lumea scoasă „din ţâţâni”…  În neputinţa de a alege între a fi şi a nu fi, în nevoia de a pune laolaltă apolinicul şi dionisiacul din fiinţa lui, astfel încât să atingă Fiinţa Sufletului, Aureliu Manea rămâne un Prinţ al teatrului românesc, un suflu ce încă eliberează şi creează conştiinţe…

În semn de preţure, în anul  1992 a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate, iar în 1999 Diploma de excelență pentru merite deosebite în promovarea artei teatrale, acordată de Primăria Municipiului Ploiești și Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești.

 A montat la teatrele din Sibiu, Iași, Turda, Ploiești, Cluj,Reşiţa, Timișoara, Piatra Neamț ș.a.

Din 13 august 2014, ca apreciere a contribuției sale la dezvoltarea artei teatrale in România, Teatrul Municipal din Turda a primit numele marelui regizor și se numește Teatrul „Aureliu Manea” Turda.

A scris un scenariu pentru un film de scurtmetrajul „Prăbușirea”, „The Breakdown”(2010), inspirat din viața de la căminul din Galda de Jos (regia Gheorghe Preda). Filmul a fost prezentat în 2012 la Festivalul Internațional al Filmului Mediteranean de la Montpellier, Franța.

I s-au dedicat două filme documentare: „Lumina din jurul trupului” de Gheorghe Preda (2004) și „Despre teatru, dragoste de om și sălbăticie” de Cătălin Ștefănescu (2005), precum și volumul exegetic „Aureliu Manea, Eseu despre un regizor” de Justin Ceuca.

A scris trei piese de teatru, „Penelopa rămâne îngândurată”, „Repetiția de teatru”, „Zâna de la răsărit” ce au fost reunite într-un singur spectacol sub denumirea „Trilogia Aureliu Manea” la Teatrul Național din Cluj-Napoca, în regia lui Gábor Tompa, având premiera în data de 3 octombrie 2013.

Dumnezeu să-i ţină vie amintirea!

Anca Bica Bălălău

Sursa-wikipedia

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.