Cred că am trecut puţin prea uşor peste unul din tumultoasele evenimente derulate pe parcursul ultimelor zile. Parlamentarii şi-au asigurat viitorul cu indemnizaţiile speciale. Preşedintele a precizat ca va face o analiză profundă înainte de a promulga legea. Viitorul special şi fericit al aleşilor neamului e cuprins între 1.500 şi 4.600 de lei. În timpul dezbaterilor, unul dintre iniţiatorii proiectului a spus, în plenul Parlamentului, că “este momentul să ne luăm Parlamentul înapoi”. Păi bine măi fraţilor dar cine l-a furat? Sau era rătăcit prin cine ştie ce cotloane ale Casei Poporului şi acum l-aţi găsit? Nu m-ar mira, sincer, la câte încăperi, culoare, labirinturi şi ieşiri secrete are. Chiar aşa, cum adică să vă luaţi Parlamentul înapoi? Cât despre pensiile speciale eu nu zic prea multe. Am tras însă cu urechea aseară la pesionarii dintr-un parc, adunaţi la umbră pentru o tablă, un şah. Comentau de zor: ba că nu pentru asta au fost trimişi aleşii acolo, ba că pentru aleşi există bani iar pentru muritorii de rând nu, mai vorbeau ceva de echitate şi sigur nu e acelaşi lucru cu echitaţia, ba mai murmurau ceva printre dinţi, nu ştiu exact ce, că nu am înţeles.
Ascultam la ei şi mă minunam; cum pot oare să fie atât de răi; ce venin au băut la micul dejun de nu înţeleg “mersul trebilor” în ţara asta, pentru că în sfârşit s-a făcut dreptate. După 25 de ani de aşa zisă democraţie, aleşii noştri, parlamentari de parlamentari, au în sfârşit pensii speciale binemeritate. Nu era drept, nu era corect şi nici uman. Păi bine măi…mocofanilor, care aţi muncit ca fraierii 35 – 40 de ani şi vă lăfăiţi acum la bătrâneţe cu o pensie de câteva sute de lei, voi ştiţi ce înseamnă să fi ales al neamului? Ştiţi voi câte sacrificii au făcut, fac şi vor mai face ei? Cât se chinuie să nu moţăie în fotoliile generoase, să nu se îngraşe cu mâncare aproape gratis de la bufet, să ţină cont de toate afacerile pe care le coordonează prin interpuşi, cât se frământă când trebuie să reînoiască declaraţiile de avere, sau cum să ascundă şpaga şi parandărătul de ochii curioşi ai presei şi ai DNA-ului? Ştiţi? Nu ştiţi! Voi aveţi o singură grijă: să vociferaţi, să vă plângeţi că nu aveţi medicamente, când la fiecare colţ de stradă dai de o farmacie; că nu aveţi mâncare când galantarele gem de mezeluri, cărnuri şi alte bunătăţi; să vă văitaţi că nu vă ajung banii de la o pensie la alta şi voi risipiţi banii pe prostii: pâine, fructe, lapte…. Ruşine să vă fie. Ei aleşii aleşilor, spuma spumelor, vârful intelectualităţii politice româneşti, merită şi ei acolo un supliment de câteva mii de lei, pentru efortul de a gândi numai şi numai pentru dumneavoastră. Nerecunoscătorilor.
(Dan Agache)
