Rock On, acolo în veșnicie, maestre Nicu Covaci!

Ca jurnalist, ca om, este unul dintre articolele pe care nu aș fi vrut să le scriu niciodată, cu neputință și regret, cu revoltă și durere, cu degetele arse de tastatură și tristețea celui care cade într-un gol al unor gânduri amestecate în crâmpeie de amintiri cuvintele curg singure rupte din văzduhul unor înâlțimi de unde ne privește, cred, fără regrete, Nicu Covaci…legenda, de acum, un Don Quijote care a călătorit cu fiecare dintre noi în povestea muzicii rock din România.

Articol editat de Anca Bălălău, 2 august 2024, 23:00 / actualizat: 5 august 2024, 6:44

Destinul său este destinul rockului românesc, povestea lui este povestea poporului acesta pe care l-a iubit, l-a iertat și iar l-a iubit. Oare, a primit aceeași dragoste? Dureros de retorică această întrebare.
Nicu Covaci nu a refuzat niciodată un interviu la Radio Reșița, nu a evitat să fie dureros de sincer, argumentat și altruist. A întâmpinat orice emoție cu și mai multă emoție, a râs, a povestit, a iubit , după cum spunea, radioul românesc care i-a pus un nume.
Tulburător, magic și hâtru, Nicu Covaci, timişorean prin naștere, a venit pe lume într-o zi de 19 aprilie a anului 1947.

77 de ani de viață și 62 de ani de muzică, asta înseamnă Nicu Covaci.

Un om care, prin harul său a rămas în sufletul multor generaţii, un simbol al libertăţii şi al demnităţii, incomod pentru ipocriţi, un stindard pentru cei care vor să lase urme în această lume…
‘’Pe vremea mea ţara era împărţită doar în două: noi şi ei… astăzi, fiecare este duşmanul fiecăruia. Stau la vârsta asta şi plâng în fiecare zi… Mi-aş dori să se schimbe lucrurile, dar de la sine nu se schimbă şi dacă nu punem mâna să le schimbăm o să ne pară rău la toţi.Când ai trăit jumătate de viaţă în comunism şi jumătate în capitalism şi să ai o viziune de ansamblu cum o am eu, atunci nu poţi să fi decât trist.Eu nu pot să mă exprim altcumva.Nu pot să spun altceva… Găsiţi-vă șira spinării și învăţaţi să spuneţi NU. Vă mulţumesc mult”,mărturisea la microfonul Radio România Reșița,Nicu Covaci.

Povestea sa

Povestea singurului copil al Tamarei originară din Basarabia și al unui tată bănățean de lângă granița cu Serbia, avea să fie marcată de absenţa tatălui până la vârsta de vreo 11 ani, deoarece acesta a fost deținut politic la primul Canal Dunăre-Marea Neagră timp de aproximativ 10 ani.
Mama sa a îndeplinit in acea perioadă atât rolul matern cât şi pe cel patern, dar a investit prin dragostea sa principiile şi dorinţa de a-i asigura o educaţie aleasă, aşa că de mic copil a început să ia lecții particulare de pian, acordeon și limbă franceză, germană și engleză. Mai târziu, după ce a învățat singur să cânte la muzicuță, a luat și lecții de chitară.

A urmat secția germană a școlii primare, secția română a școlii generale, liceul de arte plastice și Institutul de Arte Plastice din Timișoara.

Compozitor, cântăreț, chitarist, pictor și grafician român, fondator și lider al formației Phoenix, Nicu Covaci a reuşit să se impună în breasla sa, continuînd să fie un artist care a devenit mentorul multor generaţii de români, incomod pentru unii, respectat de cei mai mulţi, dar mai ales o voce ce merită ascultată.
Nicu Covaci a părăsit România în 26 octombrie 1976, stabilindu-se mai întâi în Olanda, apoi în Germania și în final în Spania, dar a rămas un român indiferent locul unde s-a aflat.

„Un artist are un Har dăruit de Dumnezeu şi pentru că e un cadou de Sus trebuie să-l dai mai departe. Din păcate, astăzi, nu se mai face educaţie… personalitatea se clădeşte prin informaţie şi educaţie, temperamentul se moşteneşte.
Eu sunt dezamăgit, pentru că speram să trecem peste nişte vremuri, să fie mai bine.Lumea nu mai ştie ce înseamnă calitate.
România Frumoasă există şi ca ţară este cea mai bogată din Europa, poporul român este un popor sensibil, de aceea a fost şi călcat în picioare atâta timp, pe de altă parte şi un popor viteaz şi curajos, i-a ţinut pe turci sute de ani la Dunăre, altfel umbla toată Europa cu turban la ora asta.Nu ne mulţumeşte nimeni,’’ mărturisea artistul Nicu Covaci!

Phoenix, cunoscută în Occident ca Transsylvania Phoenix, este o formație românească de muzică rock, înființată în anul 1962 la Timișoara.
Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăți a secolului XX. Membrii formației au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului. Traseul stilistic al formației a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic și de aici către hard rock cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbărilor politice din țară asupra vieții culturale au dus la destrămarea multor formații de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neașteptate evoluții, dând naștere subgenului rock numit etno rock, inspirat din folclorul românesc autentic.

Nicu Covaci a plecat la o întâlnire cu El, acolo unde părinții săi îl așteaptă ca pe un colind să le mântuie dorul…

De astăzi, suntem orfani de un părinte spiritual al rockului românesc… de astăzi, suntem mai triști, dar mai bogați cu o legendă.
Rock On, acolo în veșnicie, maestre Nicu Covaci!