Personalități care au dat vocea Radiodifuziunii Române – Catinca Ralea

A rămas in istoria Radio România ca profesionista întrebării, care a lăsat tezaurului naţional modelul său de urmat neirosindu-și în scurta sa viață talentul, Catinca Ralea!

Articol editat de Anca Bălălău, 5 septembrie 2024, 16:39

A văzut lumina zilei în Bucureşti,acum 95 de ani, la 5 septembrie 1929, ca fiică a Ioanei, născută Suchianu şi a esteticianului şi sociologului Mihai Ralea, doctor în drept şi filosofie, diplomat, om politic de stânga, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române, director al revistei „Viaţa românească” şi nepoată pe linie maternă a criticului de film D. I. Suchianu.

Provenind dintr-o familie de intelectuali, Catinca Ralea urmat cursurile secundare în Statele Unite şi a absolvit Facultatea de limbi romanice şi clasice, secţia limba şi literatura franceză a Universităţii din Bucureşti între anii 1949 – 1953, după care avea să devină o excelentă vorbitoare de germană, franceză şi engleză.

În anul 1953 se angajează la Secţia engleză a Redacţiei emisiunilor pentru străinătate (REPS) a Radiodifuziunii Române, fiind mai întâi crainic, apoi redactor şi şef al secţiei din anul 1968.
În anul 1957 debutează ca traducătoare cu „Jurnalul Annei Frank”, piesă de Frances Goodrich şi Albert Hackett. Traduce în colaborare cu Eugenia Câncea în anul 1960 „Tess d’Urberville”, a lui Thomas Hardy și în 1964 volumul „Moara de pe Floss”, autor George Eliot.

Tot în 1964 scoate traducerea cărţii lui J.D. Salinger „De veghe în lanul de secară”, realizată în colaborare cu Lucian Bratu.

În anul 1967 realizează alte două traduceri – D.H. Lawrence „Parfum de crizanteme” şi volumul lui Truman Capote, „Harfa de iarbă şi alte povestiri”, în colaborare cu Constantin Popescu.

Un an mai târziu traduce „Centaurul”, creaţia lui John Updike, în 1971, în colaborare cu Cella Serghi, „Vă place Brahms ?”, al lui Francoise Sagan, iar în 1975 traduce „O poveste cu un hobbit” autor J.R.R. Tolkien.
Catinca Ralea, o ființă iconică, fragilă, dar extrem de tare sufletește, ne amintea de Audrey Hepburn ca stil. A tradus Truman Capote, inclusiv acea povestire devenită un faimos film cu Audrey în rolul lui Holly. „Breakfast at Tiffany’s” a devenit, grație meșteșugului ei inegalabil, „Sandviciuri cu diamante”. Trăise în America, îi simțea pulsul.

Catinca Ralea a ridicat prestaţia radiofonică la rang de artă, iar traducerile sale au reuşit întotdeauna să se apropie de anvergura originalului, prin expresivitate modernă şi coerenţă stilistică. În 20 iulie 1969, Catinca Ralea a realizat împreună cu crainicul Ion Ghiţulescu transmisia radiofonică în direct a aselenizării şi a celor mai importante momente ale misiunii Apollo 11.

A coordonat secţia de limbă engleză a radioului public timp de mulţi ani, intervievându-i, printre alţii, pe Saul Bellow, William Saroyan, Alvin Toffler, Iris Murdoch, Yehudi Menuhin, Arthur Rubinstein, Henry Moore, Margaret Thatcher, Edward Kennedy, Barbara Walters, Christiaan Barnard.
A fost, de asemenea, una dintre prezenţele distincte ale micului ecran.
În tinereţe a fost căsătorită, pentru o scurtă perioadă, cu Valentin Lipatti, profesor şi diplomat, fratele marelui pianist şi compozitor Dinu Lipatti.

Mai târziu, Catinca Ralea a devenit soția și marea iubire a celebrului actor Emanoil Petruț, cel care avea să îi dedice multe poezii pe lângă marea sa iubire în cei 21 de ani de căsnicie. „Profesionistă a întrebării”, cum a fost apreciată pentru fineţea, eleganţa şi ineditul cu care îşi croia interviurile a plecat să pună întrebări Veșniciei pe 19 ianuarie 1981, în urma unei crize de astm la doar 52 de ani.Își doarme somnul de veci în Cimitirul Belu din București.

În anul 1983 – chiar în anul în care şi soţul ei, Emanoil Petruţ, se stingea la doar 51 de ani -, apar la Editura Cartea Românească, postum, traducerile volumelor lui Lawrence Durrell – „Justine” şi „Balthazar” şi prima jumătate a „Cvartetului din Alexandria”, proiect dus la bun sfârşit apoi de a altă strălucită traducătoare, Antoaneta Ralian, care a adus publicului versiunea în limba română a celelalte două volume scrise de Durrell, „Mountolive” și „Clea”.

În semn de recunoștință, în anul 2003, Catincăi Ralea i s-a decernat premiul In memoriam din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului.

O stradă din Bucureşti şi o sală de consiliu a Societăţii Române de Radiodifuziune îi poartă astăzi numele.
Catinca Ralea face parte din „perimetrul sacru” al Radio România alături de alte Mari Voci care au făcut diferența prin cultură!