Personalități ale teatrului și filmului românesc-Alexandru Repan, 85 de ani!

”Nu există fericire dincolo de cultură. Nimic nu ”ține” dacă nu e filtrat de cultură, iar fericirea trebuie să țină, căci nu e extaz. Omul natural e extatic, atâta tot. Viețuitorul trăiește din extaz în extaz. Astăzi am înțeles extaticul, chiar mistic, nu e un ideal. Sau a fost idealul, numai al formei superioare de animalitate a omului – nu al ieșirii lui din animalitate. Căci esențialul nu e să vezi, ci să călătorești în infinitatea văzutului, să străvezi.” Mărturisea marele filosof român , Constantin Noica.

Articol editat de Anca Bălălău, 26 februarie 2025, 19:16

Prin prisma acestor idei, nu-l văd pe aniversatul zilei, Alexandru Repan dincolo de cultură, fiindcă este o personalitate complexă, cel care a oferit generațiilor de spectatori de teatru și film, fericirea și rezistența prin cultură în vremurile comuniste, un senior sau boier al Teatrului Românesc.
Mărturisește ca un adevărat boem, că mama sa știa încă de dinainte de a-l naște că va fi actor:

’’Când mama era însărcinată cu mine s-a dus la Biserică și s-a rugat la Dumnezeu sa fiu băiat, să fiu frumos și să mă fac actor. Prima dorință i s-a împlinit, aș putea spune, fără falsă modestie, că nu am fost urâțel și după peste 60 de ani de jucat în teatru și în film, aș putea spune că sunt și actor”.

A intrat în scena vieții pe 26 februarie 1940, acum 85 de ani și mărturisește cu umor că are 85 de ani pământeni și 86 de ani de teatru.

A urcat pentru prima dată pe scenă în clasa a V-a, într-o piesă de I.L. Caragiale. Anul următor, făcea prima regie şi aducea în scenă Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu, unde interpreta şi rolul lui Baiazid. La 14-15 ani, ştia, deja, pe dinafară, o mulţime de roluri din piese celebre.

Erudit și plin de farmec, după absolvirea liceului, Alexandru Repan a urmat cursurile Facultăţii de Istorie, răstimp în care a jucat şi a montat spectacole la Casa de Cultură a Studenţilor. O perioadă unică, în care teatrul era făcut cu pasiune şi la intensitate maximă.
A făcut Facultatea de Istorie și în anul 1961, intră la Institutul de teatru, la clasa profesorilor Mony Ghelerter şi Zoe Anghel. Îi are colegi, printre alţii, pe Emil Hossu, Ruxandra Sireteanu, Ştefan Sileanu, Olga Bucătaru.

Și-a început cariera la Teatrul Barbu Ştefănescu Delavrancea. În 1969, este remarcat de Horia Lovinescu, care îl aduce în trupa Teatrului Nottara, unde a rămas până astăzi.
Au urmat roluri memorabile şi colaborări cu regizori de marcă, precum: Dan Micu, Dan Nasta, Dinu Cernescu, Dominic Dembinski, Alexandru Dabija, Felix Alexa, Sorana Coroamă-Stanca, George Rafael, Alexa Visarion, Vlad Mugur, Sanda Manu, Ion Cojar, Claudiu Goga.

A avut deasemenea colaborări şi cu teatrul reşiţean, unde a devenit şi un model pentru tânăra trupă de atunci a instituţiei, dar a fost, pentru o scurtă perioadă, și dascăl la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale din capitală.

Îşi mărturiseşte cu eleganţă iubirea pentru teatru:
„Teatrul e artă şi totodată meserie. Ştiinţă. Miracol continuu. Visătorii au schimbat omenirea! Din fericire, în acest timp al vieții mele, marii mei prieteni sunt fiii mei, Alexandru și Matei”.
Maestrul Alexandru Repan a împrumutat vocea-i inconfundabilă unor personaje celebre din spectacole radiofonice şi a făcut parte din distribuţiile unor filme de succes (Rochia albă de dantelă, Hanul dintre dealuri, Lumini şi umbre).

Actorul regizorul și pentru scurt timp profesorul Alexandru Repan a rămas un bărbat şarmant, cu privire pătrunzătoare şi zâmbet cuceritor care a întruchipat fratele mijlociu din “Fraţii Karamazov”, fermecătorul Claudius din “Hamlet” sau Lopahin din “Livada de vişini”. Actorul, care mărturiseşte că „hobby-ul său e teatrul, iar meseria sa e viaţa” are un destin parcă desprins din roman.

Dar la fel de bine un punct maxim al carierei sale este realizarea spectacolului one-man show cu microromanul lui Mateiu Caragiale, „Craii de Curtea Veche”, unde timp de două ore se diversifică în celebrele personaje Pantazi, Pașadia, Pirgu și Pena Corcodușa, oferind un recital, un adevărat miracol imagistic, evocând prin prezenţa sa elegantă, sobră, prin tonalităţile sale învăluitoare, prin privirea sa cu o luminozitate specială, cu surâsul său discret, ușor obosit, magia înaltă a creaţiei mateine, vraja ei inconfundabilă.

Mama celor doi fii ai săi, Simona Repan s-a îndrăgostit de artist de la vârsta de 7 ani și-și amintește:
“Juca în spectacolul “Craii de curtea veche”, probabil că știți, era un one-man-show pe care Alexandru Repan îl făcea cu mare succes. Prietena mea m-a trecut prin culise în sală. În culise l-am văzut, își lega lavaliera. Era o lavalieră mov, și-acum o țin minte. Și a început să țipe la Ileana, că “de ce a adus copilul ăsta, care n-o să înțeleagă nimic din spectacol și oricum o să facă gălăgie!”. Am fost foarte revoltată la momentul acela, cum adică credea el că eu nu o să înțeleg nimic din spectacol? Am intrat în sală, evident că nu am înțeles nimic din spectacol, dar am stat cuminte pentru că îmi era frică de vocea aia care tunase înainte”.

Cu o activitate ce a inclus peste 70 de roluri în teatru și mai bine de 50 de roluri în filme, printre care amintim „Dimitrie Cantemir” (1973), „Razboiul de Independenţă” (1977) şi „Amen” (2002), Alexandru Repan este stâlp de bază al Teatrului Nottara din București, instituție unde a fost angajat în 1968.
Alexandru Repan a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București.
Maestrul Repan este un boier al culturii române, un spirit aristocrat, un actor cult.

De la Reșița, La Mulți Ani, Alexandru Repan!