A fost un nobil, un om cu suflet de catifea, un actor capabil de a ieși din sine, din belsug înzestrat cu minunata capacitate de a admira și de a-i vedea pe oameni mai buni decât sunt. Era tot o delicatețe detașată de vulgaritate, de micile invidii artistice, o enciclopedie învelită în modestie. Era Marin Moraru… născut pe 31 ianuarie și mutat la cele veșnice pe 21 august 2016. Să nu-l uităm! Să nu-l uitați!
Marin Moraru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale.
După o perioadă în care a predat în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București, între anii 1974-1980, s-a reîntors, în anul 1980, la Teatrul Național „I.L. Caragiale”. Din anul 2002 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.
Este considerat unul dintre cei mai mari actori români ai generaţiei sale, având o carieră ce cuprinde 25 de lung metraje şi roluri jucate pe scenele Teatrului de Comedie,Teatrului Bulandra şi Teatrului Naţional din Bucureşti. A cunoscut consacrarea deplină în anii 70 – 80, când a fost distribuit în roluri importante din filme devenite celebre precum „Actorul şi sălbaticii” sau „Operaţiunea Monstrul”.
În anul 2013, Marin Moraru a scris şi o carte autobiografica, intitulata „Suntem ce sunt amintirile noastre”.
A fost distins cu Premiul Gopo al Asociației pentru promovarea Filmului Românesc, în anul 2009, pentru întreaga carieră, iar în anul 2012 a primit o stea pe „Aleea Celebrităților” din București în Piața Timpului.
Ultimul distincţie primită de Meşter a fost Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF 2015 pentru întreaga activitate.
Meșterul Marin Moraru spunea:
„Dacă munca pe care o faci devine un hobby, atunci eşti omul cel mai norocos. Niciodată nu am lipsit de la o repetiţie. Scena te vindecă de orice. Poţi să ai şi 39 de grade Celsius în seara respectivă, când intri în scenă nu mai ai temperatură, uiţi de durerea de măsea, de călcâie, de stomac”.
Cum am putea uita de inocenţa răpitoare şi sublimă a acestui copil veşnic mare, Marinuş Moraru? Cum am putea uita faţa sa mereu mirată care spunea tot nespusul din lume?
„Vulgaritatea a devenit normalitate. Este imposibil ca eu sa trăiesc în această cloacă”,mărturisea regretatul actor,Marin Moraru și a plecat purtând pe umeri mantia unei tristeți nevindecată pe pământ într-o zi de 21 august 2016.
A fost un nobil, un om cu suflet de catifea, un actor capabil de a ieși din sine, din belsug înzestrat cu minunata capacitate de a admira și de a-i vedea pe oameni mai buni decât sunt. Era tot o delicatețe detașată de vulgaritate, de micile invidii artistice, o enciclopedie învelită în modestie. Era Marin Moraru… născut pe 31 ianuarie…
Să nu-l uităm! Să nu-l uitați!
