Personalitatea zilei: Johnny Răducanu

„Crezul meu în artă? Respectul față de cel care te ascultă”, era mărturisirea de credință a unicului Johnny Răducanu.

Articol editat de Anca Bălălău, 1 decembrie 2022, 19:12

Și, da este ascultat și azi ,iar vorbele sale s-au împletiti povești ce le poartă îngerii pe aripi, pentru că artistul era un om bun de o mare sensibilitate. Nu putea altfel, a plecat la Nichita de Dor și tot de Dor a urcat la ei Ion Caramitru…

Despre cel ce-a fost ca om, Johnny Răducanu, vorbesc amintirile, despre cel ce-a fost Artistul Johnniy Răducanu, vorbește Nemurirea, acordată la sunetele muzicii sale.
S-a născut pe 1 decembrie 1931 purtând podoaba ADN-ului muzicii jazz, din caldarâmul Brăilei și ducând-o în straiele nemuririi peste tot în lume până într-o zi de 19 septembrie 2011, acum 11 ani, când a ales clapele negre ale morţii…
„Când iubeşti cu patos aşa cum am iubit eu, nu este obligatoriu să primeşti cu aceeaşi măsură fiindcă persoana care e iubită nu are încărcătura ta”.

Pe numele său real Răducan Crețu, s-a născut într-o familie de rromi cu tradiții muzicale de peste trei sute de ani, de pe timpul lăutarului Petre Crețul Șolcan. Mama lui Johnny Răducanu cânta la pian, fraţii ei, de asemenea – Oană (pian, contrabas, trompetă, baterie), Cristache (vioară) şi Sandi – pian. La rândul lui, tatăl lui Johnny Răducanu – Creţu Costică – cânta la contrabas, însoţise trupa de operă Leonard şi era fiul lui Petre Creţu Solcanu (el însuşi cânta la diblă, ca şi fratele lui mai mare, Şerban, ceilalţi doi fraţi mai mici – Micul şi Ghioca – fiind potcovari).
Din ceilalţi nouă fraţi ai lui Johnny Răducanu, toate cele cinci surori ale lui au murit în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, iar dintre cei cinci băieţi Johnny a fost mezinul.
Cel mai mare dintre ceilalţi patru băieţi era Dumitru (Mitică) Creţu, pianist şi compozitor la Bucureşti, al cărui fiu, Michael Creţu – finul de botez al lui Johnny Răducanu – este, ca şi naşul său, contrabasist, compozitor şi profesor la Manchester, al doilea frate al lui Johnny era pianistul Ion Mişu Creţu, primul dirijor al Ansamblului „Doina Vrancei” din Focşani, iar ceilalţi doi fraţi ai maestrului au locuit la Câmpulung Moldovenesc – Victor Creţu, care se dedicase viorii, dar a decedat de tânăr, şi Mitei, care a fost zeţar.

Johnny îşi face studiile primare la Brăila, iar pe cele muzicale de pian le începe la vârsta de cinci ani, în 1936, sub îndrumarea profesoarei Giuseppina Papanti, în cadrul Societăţii Filarmonice „Lyra” – înfiinţată la Brăila, pe 24 octombrie 1883, ce avea să funcţioneze până la transformarea localului în cinematograf, în 1947.

S-a remarcat ca un talentat interpret de jazz la contrabas, încă de la 19 ani. A făcut studii muzicale la Iași și Cluj, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, clasa contrabas,între anii 1953-1956. Îndrumător activ al tinerei generații, Johnny Răducanu este considerat un veteran al muzicii românești de jazz.
În „68, când a fost Duke Ellington la București, i-am cântat și lui!

„Cea mai dragă amintire din copilărie e de la șase ani, când m-am așezat pentru prima oară la pian și fratele meu mai mare m-a învățat să cânt „Marșul Măgarilor”. Jazz-ul a venit în inima mea câțiva ani mai târziu, când am pus la patefon o placă cu Duke Ellington, de atâtea ori, până am învățat-o pe de rost și am făcut praf discul. În „68, când a fost Duke Ellington la București, i-am cântat și lui piesele de pe acel disc și țin minte că aproape alunecase sub pian de mare plăcere ce-i făcusem. El a fost marea mea revelație, apoi, în America, i-am intâlnit pe toti reprezentanții „epocii de aur” a jazz-ului: Louis Armstrong, cu toată gașca lui, Dizzy Gillespie, Al Farmer, K. Jarrett, toți mă plăceau, că eu cântam ca ei, cu swing, dar asta pentru că eram și eu oleacă „gipsy”. Debutul a venit când aveam vreo 14 ani și am cântat acolo, la noi, la Brăila, la un bal al ofițerilor veniți în permisie de pe front. Mi se spunea „Marele Caimacam al Brăilei”, pentru că nu suportam nedreptatea și imediat săream la bătaie. Eram un justițiar. Am fost educat să nu-mi părăsesc locul și mormintele strămoșilor”, mărturisea artistul.

Contrabasist, pianist, compozitor, aranjor şi lider de formaţie, apreciat atât în ţară cât şi în străinătate, Johnny Răducanu a fost supranumit de către marele jazzolog american Leonard Feather „Mr. Jazz of Romania”.

Johnny Răducanu a avut două mari iubiri, marea iubire a vieţii lui, de care nu s-a îndoit nici o clipă, poartă numele Getei Costin, soția lui și eleva favorită a marelui critic George Călinescu, o femeie extrem de erudită și pe Nichita Stănescu, poetul inimii sale. Îi vizita la cimitir pe amândoi.
Johnny Răducanu spunea că atunci când mergea la mormântul prietenului său, poetul Nichita Stănescu, îi turna votca pe mormânt, zicându-i :„Bre, ce faci acolo? Hai, vino înapoi, că mă plictisesc singur aici”.
Acum sunt împreună…
La 8 decembrie 2011 a fost lansată cartea “Johnny Răducanu – 30 de miniaturi pentru pian”, apărută la Editura Tracus Arte, iar începând din anul 2013, la Brăila, are loc anual Festivalul Internațional de Jazz ”Johnny Răducanu”, organizat de Consiliul Județean Brăila, Centrul de Creație, ”în scopul omagierii ilustrului brăilean Johnny Răducanu, al perpetuării operei sale, a personalității sale artistice distincte”.

Despre cel ce-a fost ca om, Johnny Răducanu, vorbesc amintirile, despre cel ce-a fost Artistul Johnniy Răducanu, vorbește nemurirea acordată la sunetele muzicii sale.
„Să știti că ăia de jos, poporul, sunt pentru mine publicul cel mai important, ăia mă interesează. Eu o să dispar intr-o zi. Să mă vadă poporul român care mă iubește, că văd în provincie când mă duc că de-abia m-așteaptă, toți vor să mă audă și să mă ovaționeze. Ei trebuie să vadă că e unul care trăiește de o mie de ani”. Johnny Răducanu

Dor de dumneata, Maestre!

Sursa- Cartea “Johnny Răducanu – 30 de miniaturi pentru pian”, apărută la Editura Tracus Arte