Anca Parghel a plecat intr-o zi de 5 decembrie.
“… Alergând mereu dusă de lumină,
de mine mă desprind
Spiriduși de foc se strecoară în aer
de degete mă prind
Unde te-aș găsi pasăre măiastră?!?..”
Anca Parghel și Mircea Tiberian – Pasăre Măiastră (Magic Bird)
Anca Parghel s-a născut pe 16 septembrie 1957, la Câmpulung Moldovenesc și a plecat pe 5 decembrie 2008 în plină activitate muzicală. Despre destinul ei ați aflat din presă, mai mult s-a vorbit însă despre suferința ei și despre muzica inclusă pe ultimul album, intitulat ‘’Zamorena’’
A avut o activitate fabuloasă ca muzician de jazz: pianistă, vocalistă, compozitoare, textieră, un adevărat lider de formație și dascăl. Un artist iubit, dar mult mai iubit de Divinitate care a luat-o, în corul îngerilor, să ningă peste noi cu albul muzicii sale atinsă de harul geniului.
Î
mi place să cred că orice notă muzicală marca Anca Parghel e un sentiment ce încălzește ieslea cea săracă a Pruncului Iisus, poate de aceea a plecat să-l întâmpine și să-l încălzească cu dragostea noastră a tuturor.
Anca Parghel a dăruit, cu generozitate din talentul său, celor care au avut ocazia să o asculte în recitaluri, în cluburi sau în mari săli de concerte, la cursurile de jazz, la festivaluri, uneori chiar la ea acasă, în camera ei de studiu, care era și sală de concert și sufragerie.
Alături de de băieții ei, Ciprian și Tudor Parghel, improviza pe teme de jazz, spre deliciul invitațiilor. De multe ori în public se aflau și tineri muzicieni, pentru care concertele Ancăi Parghel erau adevărate lecții de jazz.
Anca Parghel a ars într-un timp scurt, un destin dedicat muzicii și rămâne un model de urmat în jazz, atât pe plan național cât și international. A fost apreciată – în multe țări ale Europei- printre care Belgia, Germania, Franța, Austria, unde a format studenți și a înregistrat albume.
“… Alergând mereu dusă de lumină,
de mine mă desprind
Spiriduși de foc se strecoară în aer
de degete mă prind
Unde te-aș găsi pasăre măiastră?!?..”
Pe Anca Parghel găsim undeva într-un colț de cer, de unde un curcubeu îmbrățișează orizontule nemuririi.
