“Cred în nemurirea teatrului . E cel mai minunat adăpost pentru cei care și-au ascuns fără să știe nimeni copilăria în buzunar si care au pornit să-și continue jocul până la sfârșitul lor”! Continuați… Acesta este gândul la aniversarea unui om care ne adună sufletele în întâlniri nocturne, literare și teatrale copleșindu-ne cu erudiția și altruismul său, Marina Constantinescu.
Apreciată ca jurnalist, filolog de marcă, realizator de emisiuni de televiziune și critic de teatru și film din România, Marina Constantinescu s-a născut într-o zi de 22 septembrie 1966, în București.
A urmat Facultatea de filologie la Universitatea din București. Din anul 1992 este cronicarul dramatic al revistei “România literară”, unde semnează săptămânal rubrica de teatru.
Este unul dintre intelectualii români care poartă amprenta lui Iosif Sava, despre care mărturisea pentru Radio România Reșița:
‘’ Întâlnirea cu Radioul și cu Televiziunea înseamnă marea mea întâlnire cu Iosif Sava, căruia îi port și-am să-i port până la capăt recunoștință, dragoste, prețuire. Am fost prieteni, sunt prietenă cu fiul său,am fost prietenă cu soția lui. L-am cunoscut când eram studentă, înainte de 1989.
În 1987 s-au scos două locuri la Radio și am optat imediat pentru unul din ele, un loc care ne farmecă pe toți, de când eram copii, generația mea și nu numai, pentru că am crescut cu Teatrul radiofonic, cu Matinalul și cu alte emisiuni făcute de profesioniști, inclusiv cu emisiunea lui Iosif Sava.
Am pornit de la zero: am învățat să tai banda, un om formidabil, Răzvan Rădulescu, pe care după 1990 l-am întâlnit la Radio Europa Liberă, care se înființase și la București, cu Neculai Constantin Munteanu și Emil Hurezeanu (și el la butoane), acolo l-am întâlnit pe Iosif Sava, în practica pe care o făceam. I-am văzut umbra și am îndrăznit să mă apropii. M-a luat de mână și nu mi-a mai dat drumul până s-a prăpădit. Am făcut împreună un tur al Radioului, am mers la fonotecă, am învățat de la el că merită să înduri multe pentru calitate și pentru oameni care te urmăresc. Știu și azi marea durere pe care a avut-o pentru modul în care a fost pensionat. Și astăzi spun că această poveste l-a costat viața, pentru că locul lui de suflet a fost Radioul, habitatul în care a crescut și ne-a crescut.’’
Marina Constantinescu a devenit membru UNITER, în anul 1992 și a primit Premiul UNITER pentru cel mai bun critic de teatru în 1977, cât și Marele Premiu APTR, pentru seria de emisiuni „Nocturne”, difuzată la TVR1 începând cu anul 2001.
A fost directorul artistic al Festivalului Naţional de Teatru,timp de 6 ediţii, iar în cadrul Galei Premiilor UNITER de la Craiova a primit „Premiul de Excelență: FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU pentru calitatea excepţională a ultimelor șase ediții .”
A publicat volumele: „Danaidele – istoria unui spectacol” și „A fost odată în România”. Este membru fondator al Fundației Teatru Act și al Teatrului Act, primul teatru independent din România, cât și membru fondator al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și directoare a Festivalului Național de Teatru.
Marina Constantinescu este mama unui viitor mare pianist, Luca Rusu, un tânăr care se bucură de susținerea și prietenia domniei sale, căreia îi poartă o mare admirație.
Rafinamentul său stilistic emană parfumul întâlnirilor cu adevărate personalităţi culturale, doamna Marina Constantinescu este o duminică a destinelor celor care o întâlnesc… Câtă dragoste din partea dumneaei, câtă preţuire din partea noastră?
„Prin dragoste, prin sentiment, prin această fereastră a legii ne uităm şi noi cu colţul inimii noastre… „spunea Nichita Stănescu…
Marina Constantinescu este un privilegiu acordat de viață celor care o întâlnesc, o apreciază și o însoțesc pe un drum unde spiritul său luminează și călăuzește și la capătul căruia ne înclinăm într-un firesc: Mulțumesc!
