In memoriam – Ion Chichere

Acum 19 ani o veste tristă punea virgula între viața și moartea unui poet, Ion Chichere.

Articol editat de Anca Bălălău, 13 septembrie 2023, 19:05

Fiul lui Aurel Chichere și al Elenei Chichere, fostă deportată în Bărăgan, poetul s -a născut la 11 decembrie 1954, în satul Fizeș, comuna Berzovia și s-a mutat definitiv în veșnicie într-o zi de 13-ca și Nichita Stănescu- septembrie a anului 2004.

‘’ Nu îmi vine să creeed! Au trecut nouăsprezece ani de la moartea poetului ION CHICHERE, neprețuitul meu prieten. Să ne amintim de el așa cum a fost, un amestec însolit de patimi omenești. Dumnezeu să te odihnească, Ioane!’’ scrie prietenul său de slove și de viață, Costel Stancu pe pagina sa de socializare

Membru al cenaclului „Semenicul”, secretar literar și redactor al Societății Literar- Artistice „Semenicul” și al revistei cu același nume, a fost de asemenea redactor colaborator la editurile: Timpul, Marineasa și Augusta.
Debutul său publicistic a avut loc în anul 1971 în revista „Orizont”, iar debutul editorial in volumul colectiv Argonauții, editura Facla, 1986.
A dus slova Banatului de Munte în prestigioase publicații naționale și figurează în antologiile de poezie: Orașul cu poeți, Casa Faunului,Canticles from Banat.

A fost distins cu premiul pentru debut în poezie al filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor (1991) și Marele Premiu „Mihai Eminescu” al Teatrului Vechi din Oravita( 1998) și a fost elogiat de personalități culturale precum: Horia Garbea, Gheorghe Tomozei, Lucian Vasiliu, Cornel Ungureanu, Dan-Silviu Boerescu ,Alex Ștefănescu sau Ștefan Augustin Doinaș și deasemenea membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Ion Chichere a lăsat în CV-ul cultural al Banatului de Munte o semnătură semnificativă, de destin literar, impregnată în aura singuratică a celor aleși să deslușească prin har labirintul veșniciei.

Au trecut 19 ani de când Ion Chichere ne-a “întors viaţa pe dos ca pe-o mănuşă cu şoimul înăuntru…” acum, își îmbracă îngerii cu versuri…uneori pe o stradă care-i poartă numele destinul ia forma pașilor săi pământeni și ne urmează tristețea prin suflet…
Dumnezeu să-i ţină vie amintirea!