Gheorghe Dinică, cel mai iubit actor de roluri negative!

„Considerați cultura ca un mesaj de extremă importanță! (…) suntem, încă, aici” spunea în 2021 dirijorul Italian al Concertului de la Viena, Riccardo Muti.

Articol editat de Anca Bălălău, 1 ianuarie 2025, 12:00

Începem anul cu reverență făcută unor oameni de cultură, în cazul de față Gheorghe Dinică cel mai iubit actor de roluri negative al teatrului și filmului românesc.

S-a născut, în ziua de Crăciun a anului 1933 – deşi a fost declarat pe 1 ianuarie 1934, pentru că „nu era nimeni la primărie, toţi erau la chefuri“ –, pe strada Pinului, la numărul 34.

Nu a jucat pentru a fi iubit, a jucat pentru că acest Har îl purta în gene, purta în fiecare rol o candoare greu de descris în cuvinte, caracteristicile personajului negativ şi noi, chiar dacă ne regăseam în ele, îl suportam şi îl aplaudam cu o loialitate greu de descifrat pe cel denumit de Horațiu Mălăele : „cel mai mare «rău» al cinematografiei românești”. Părinţii lui au divorţat când era foarte mic şi a rămas mai mult în grija bunicilor. A cunoscut toate aspectele sărăciei şi nefericirii personale – „Am purtat şi pantofi cu talpă de lemn; iarna era frig, viscol, şi nu întotdeauna aveam costumaţie din asta, contra frigului“, povestea Dinică în emisiunea „Profesioniştii“.
Aşa că din toate aceste lipsuri s-a născut fascinaţia pentru stradă şi pentru oamenii ei – „Am fost un copil liber, năzdrăvan, curios, mai degrabă crescut de stradă şi de prieteni decât de familie“.
Dar cea mai cumplită amintire a copilăriei a rămas din vremea războiului. Avea 10 ani când au avut loc bombardamentele din 4 aprilie 1944. Suficient cât să-şi amintească cum a căzut bomba pe casa în a cărei pivniţă se ascunsese alături de alţi prieteni, cum suflul l-a scos afară şi cum şi-a văzut unii camarazi spulberaţi împrejur.
„Toată viaţa noastră a fost afectată de perioada războiului. Copilăria noastră n-a putut să treacă aşa, părinţii noştri sufereau, ne transmiteau şi nouă“, spunea el la „Profesioniştii“.
La vârsta de 17 ani s-a angajat funcţionar la Poşta Română. Din calitatea de angajat al Poştei a putut să se integreze în mişcarea teatrală de amatori. Atunci a descoperit că aceasta este vocaţia sa, că pentru asta trebuie să-şi risipească toata energia. Aici a găsit oamenii care i-au îndrumat primii paşi în actorie. Prima reprezentaţie pe scenă a fost în „Titanic-vals“, în rolul locotenentului Stamatescu. „Eram pe scenă şi parcă visam. Nici nu ştiam ce se întâmplă cu mine. La un moment dat, m-au trezit nişte aplauze din sală“, povestea Dinică într-un interviu din „Gazeta Teatrului Naţional“, în 2001. A fost mare succes! Toată lumea l-a îndemnat să facă teatru şi nimic altceva. A făcut, dar tot la amatori o vreme.
De aici până la recunoaşterea talentului său nu a mai fost decât un pas. Mai precis, un concurs naţional, la care a participat cu echipa cercului teatral al Casei de Cultură a Sindicatelor din Bucureşti. Avea 22 de ani şi juca rolul lui Bogoiu, în „Jocul de-a vacanţa“, de Mihail Sebastian. Şansa a făcut ca în juriu să fie profesoara Dina Cocea, care l-a reperat imediat pe tânărul care a primit marele premiu: „Te-ai născut pentru scenă. N-ai dreptul să-ţi sacrifici vocaţia, te primesc la cursurile mele de pregătire“, i-a spus atunci cea care avea să-i fie profesoară la Institut.
În anul 1957 a intrat la Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică București la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în anul 1961, fiind deja apreciat încă de la prima sa urcare pe scenă, chiar din același an, și aceasta pentru rolul inspectorului Goole în piesa Inspectorul de poliție. De atunci, Dinică a jucat la cele mai importante teatre din România.
Gheorghe Dinică a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai mari actori români, cu o carieră excepțională, ce însumează aproape 100 de filme, peste 40 de piese de teatru și 30 de producții pentru televiziune (piese de teatru, seriale sau telenovele).

A cucerit publicul grație rolurilor care l-au făcut celebru în lumea teatrului și filmului, printre rolurile marcante ale lui Gheorghe Dinică se regăsesc: Cadâr, din piesa de teatru „Tache, Ianke și Cadâr“, Cațavencu, din piesa de teatru „O scrisoare pierdută“, Pentagon, din piesa de teatru ,,Capul de rățoi”, Arlechino, din piesa de teatru „Trei frați gemeni venețieni”, Lăscărică, din filmul „Cu mâinile curate“, anchetator de Securitate, din filmul „Cel mai iubit dintre pământeni”, Pepe, din filmul „Filantropica“, comisarul legionar Paraipan, din filmul ,,Un comisar acuză”, Stanică Rațiu, din filmul ,,Felix și Otilia”, escrocul Diplomatul, din filmul ,,Prin cenușa imperiului”, Baronul, șeful bandiților, din filmul ,,Acțiunea Autobuzul”, inginerul șef, din filmul ,,Râdeți ca-n viață”, inginerul Savu, din filmul ,,Zidul”, Gheorghe Cercel, din filmul ,,Secretul lui Bachus”, Aurică Fieraru, din serialele „Inimă de țigan“ și „Regina“.
Gheorghe Dinică a colaborat atât în film, cât și pe scenă cu câțiva mari regizori români, printre numele cele mai importante se numără Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, Mircea Danieliuc, Constantin Vaeni, Dan Pița, Lucian Pintilie, Mircea Drăgan, Șerban Marinescu, Nae Caranfil, Andrei Șerban, David Esrig etc.
În anul 1996, după 60 de ani în care a fost „vagabond”, așa cum singur s-a intitulat în melodia sa, s-a căsătorit cu Doamna Gabi– Gabriela Georgeta, care i-a fost alături până la moarte. Despre soția sa spunea: „E o femeie care are o relație clară cu viața și care a făcut ordine în dezordinea existenței mele. Dragostea nu are vârstă, indiferent că este în primăvara anilor sau a toamnei, ea răbufneşte şi îşi cere drepturile.”
Gheorghe Dinică a colaborat atît în film cît și pe scenă cu mari regizori români, printre numele cele mai importante se numără Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, Mircea Danieliuc, Constantin Vaeni, Dan Pita, Lucian Pintilie, Mircea Dragan, Serban Marinescu, Nae Caranfil,Andrei Serban, David Esrig.

”Natura a făcut să am vorbirea asta şi aşa m-am apropiat de anumite roluri. Am avut şansa ca, de la începutul carierei, să nu mi se dea roluri pozitive şi am fost luat drept genul care interpretează un personaj negativ. Asta este misiunea mea – să o duc şi să fac tot ce pot mai bine. Asta e obligaţia mea faţă de frumoasa meserie pe care mi-am ales-o şi faţă de spectatorii care mi-au dat toată dragostea şi încrederea lor. Dar să ştiţi că pentru mine nu este nicio greutate, pentru că tot ce am făcut de-a lungul vieţii am făcut din dragoste pentru profesie şi pentru oameni. Şi acum, când văd că oamenii mă apreciază, mă simt răsplătit din plin,” mărturisea Meşterul Dinică.

Talentul artistic al lui Gheorghe Dinică s-a manifestat și în muzică, reușind să imprime patru albume: Cântece de petrecere (2003), Cântece de petrecere 2 (2003), Romanțe (2004) și Parol că te iubesc (2006).
Cea mai renumită piesă interpretată de maestru rămâne „Sunt vagabondul vieții mele”, un cântec din spectacolul „A doua Șansă”.
Pe 10 noiembrie 2009, Meșterul Dinică a plecat…
„Lumea e mică! Ce mai… câteva mese!-spunea ironic Gheorghe Dinică.La acele câteva mese stau amintirile marilor atiști…
„Considerați cultura ca un mesaj de extremă importanță! (…) suntem, încă, aici”