[FOTO-AUDIO-VIDEO] In memoriam: LUDOVIC BÁCS, 5 ani de Veşnicie!

În cartea de vizită a Societăţii Române de Radiodifuziune au semnat, de-a lungul anilor, Personalităţi marcante ale culturii româneşti şi mondiale.

Articol editat de Radio Resita, 30 iunie 2020, 15:23

O astfel de personalitate este şi regretatul dirijor, compozitor, fondator de ansambluri muzicale, instrumentist şi profesor de dirijat, din anul 1957- LUDOVIC BÁCS, născut pe 19 ianuarie 1930, Petrila, județul Hunedoara şi plecat în Corul Îngerilor acum 5 ani, pe 30 iunie 2015, în București!

A trăit şi a iubit radioul românesc având o activitate neîntreruptă la Radio România, în calitate de dirijor şi director artistic al Orchestrei de Studio, devenită, în anul 1990, Orchestra de Cameră Radio.

“În cariera mea dirijorală de la Radio, aş putea să spun că n-a fost nimic spectaculos. Eu am înregistrat foarte mult. Am stat între patru pereţi cu lumina roşie aprinsă deasupra capului şi am înregistrat foarte mult. Ce era bine în înregistrări – faptul că puteai să reiei pâna în momentul în care considerai că este bine. Undeva, am avut această satisfacţie profesională. Din păcate, înregistrarea nu-ţi oferă întotdeauna posibilitatea să cuprinzi construcţia în întregul ei. Asta poate că s-a repercutat asupra tehnicii mele dirijorale, poate şi asupra legăturii cu sala, cu publicul”, mărturisea, LUDOVIC BÁCS.

Maestrul Sabin Pautza îşi aminteşte cu drag despre LUDOVIC BÁCS:

„Mi-a fost prieten, era de o modestie enervantă , mi-a cântat multe lucrări, a fost un om admirabil.Era un mare talent şi a fost un deschizător de drumuri.Am reprezentat România la un mare festival de muzică veche, din Polonia, eu cu corul şi el cânta tot muzică bizantină, dar pentru orchestră.Am fost laureaţi amândoi, dar la Concertul de Gală , trebuia să cântăm fiecare câte un fragment… a venit la mine şi mi-a zis că i s-a îmbolnăvit violistul şi avea solo acolo de cântat. Trebuie să îmi dirijezi momentul acela de cinci minute.Ai o oră să înveţi lucrarea.

Şi am dirijat acel moment, pentru că el a înlocuit violistul bolnav… mi-a mulţumit mereu după aceea. LUDOVIC BÁCS mi-a cântat multe lucrări cu orchestra la Radio România.”

Şi pentru că povestea trebuie spusă mai departe, fiul maestrului LUDOVIC BÁCS, cel care îi duce pe sânge mai departe dragostea pentru artă şi harul pedagogic, artistul, dascălul foarte apreciat de studenţi,Miklos BÁCS, ne-a făcut o mărturisire emoţionantă despre tatăl domniei sale:

„Avem nevoie de ideal, avem nevoie de oameni cărora să la spunem-Mulţumesc. Eu primul mulţumesc îl spun tatălui meu, fiindcă am avut şansa să am mentor pe cel în care se contopeau şi părintele spiritual şi cel biologic. Îl pasiona atât de mult munca pe care o făcea şi iubea cu atâta fervoare muzica până în ultimele sale clipe de viaţă chiar şi când era în comă, încât e clar că ăsta a fost Darul lui Dumnezeu către tatăl meu”, mărturiseşte fiul său Miklos BÁCS.

Regretatul LUDOVIC BÁCS, un Senior al Radio România, a realizat nenumărate înregistrări pentru Fonoteca Radio sau pentru diferite case de discuri. Repertoriul său extrem de bogat şi divers, cuprindea lucrări din întreaga literatură muzicală. Prin nenumăratele sale interpretări de prime audiţii absolute a devenit unul dintre cei mai buni “ambasadori” ai compozitorilor români. De-a lungul întregii sale activităţi, Maestrul LUDOVIC BÁCS a promovat un imens fond de lucrări vechi româneşti, pe care le-a transcris, armonizat sau orchestrat pentru a le aduce în faţa publicului român, dar şi international, din ţări cum ar fi Polonia, Spania, Germania, Olanda, Elveţia, Italia şi Austria.

Pentru mai bine de cinci decenii, cariera artistică a muzicianului a fost strâns legată de ansamblurile muzicale Radio România şi mai ales de Orchestra de Cameră Radio. Între anii 1962-1968 a fost asistent la Academia de Muzică din București, devenind ulterior profesor asociat la clasa de dirijat orchestră, citire de partituri, muzică de cameră.

Pe 30 iunie 2015, LUDOVIC BÁCS ne-a lăsat mai triști, mai singuri… LUDOVIC BÁCS scrie și compune acum pe un portativ pentru Îngeri, undeva pe o stea frumoasă și pentru că nici o stea nu se abate niciodată din drumul ei, muzica o vom purta în suflet mult timp în amintire, fiindcă memoria este scribul sufletului!

Fie-i amintirea binecuvântată!

Anca Bica Bălălău