Astăzi sunt câteva meserii care nu vor îmbătrâni niciodată, iar specializarea manichiură-pedichiură se numără printre ele.  

“Manichiura unei femei este cartea ei de vizită” – am auzit expresia aceasta timp îndelungat încât a intrat cumva chiar și în înțelepciunea populară. Saloanele de cosmetică renumite cu greu mai pot face programărilor, există regine ale unghiilor în toate colțurile lumii, iar un creator de produse de lux precum Christian Louboutin a ajuns să-și vândă prețioasele sticluțe cu lacuri de unghii la prețul amețitor de 675 de dolari. Unii dintre pantofii creați de el costă considerabil mai puțin – remarca, ironic, critica internațională! Una dintre cele mai solide industrii ale lumii, cea a manichiurii, a ținut, la rândul ei, pasul cu cele mai noi descoperiri ale comunităților științifice și așa au apărut lacurile care respiră, cele care hrănesc unghia, lacuri semipermanente și altele, într-un lung șir de îmbunătățiri aduse unui produs vechi de când lumea.

Cum ar putea cineva să țină pasul cu aceste schimbări și cât de interesantă și rentabilă este meseria de manichiurist-pedichiurist ne povestește, Camelia Lazăr.

Nu cred că sunt nici cea mai bună, nici cea mai veche în meseria aceasta, dar am început să o practic din 1995, când aveam 17 ani. Terminasem școala de frizerie-manichiură-pedichiură și m-am axat pe manichiură pentru că asta mi-a plăcut mie cel mai mult. Cred că am ales pentru că maestra mea de la cursurile de manichiură și-a pus foarte mult amprenta asupra mea, a fost un om extraordinar. Cred că stăpâneam și foarte bine tehnica, a fost și pasiune, dar mai mult datorită maestrei mele, pentru că puteam foarte bine să fac și coafură, însă nu mi-a plăcut. De la bun început am fost atrasă de manichiură.

Am început cu manichiura clasică, manichiură-pedichiură. Acum 18 ani, cred, atunci au început să apară tot felul de tehnici și am trecut prin foarte multe etape. Am ales să le aplic și eu pentru că am avut cereri, pe vremea când am început în Caransebeș eram singura care făcea asta. Ani de zile am fost autodidactă, am învățat din greșelile mele. Nu erau atâtea informații, dar clientele mele au fost extraordinare. Nu țineau unghiile? Nici o problemă, spuneau. Întotdeauna m-au încurajat. Arătau bine, dar nu întotdeauna aveau rezistența care trebuia, nu aveau încă o arhitectură corectă, nu aveau încă ce trebuie ca să aibă rezistență. Dar, ele nu mă taxau niciodată, ba mai mult mă încurajau așa că mergeam mai departe de fiecare dată.

Am cliente vechi, unele chiar și de acum 26 de ani, chiar de când am început. Nu sunt foarte multe, dar am și cliente care vin la mine de acum 14, 15 ani, 22 de ani. Nu mai pot să le numesc cliente, suntem ca o familie. Am crescut împreună, avem amintiri împreună. Am ajuns acum să fac unghiile unor fete care prima dată au venit cu mamele lor, pe vremea când aveau 3-4 ani. Fetițele acelea cu codițe sunt acum clientele mele.”

O manichiuristă foarte bună face sacrificii pe plan personal

Ca să ajung să mă perfecționez am făcut foarte multe sacrifcii. Dar, soțul meu întotdeauna a fost alături de mine și părinții mei care mi-au crescut copilul. Fără ei nu puteam să lucrez atât de mult și să mă dezvolt, mi-ar fi fost mult mai greu. Schimbarea cea mai mare a fost atunci când am renunțat să mai fiu angajată la o societate de stat și am îndrăznit să fac pasul să mă mut într-un salon. Am avut o oferă foarte bună și acolo pot să spun că eu am crescut. Se întâmpla în 2002 și era primul salon din Caransebeș.

Nu mi-a fost greu să stau în salon câte 12-14 ore pe zi, pe plan profesional aș mai face asta, doar că îmi pare rău că nu am putut să petrec mai mult timp cu familia mea. Dar, părinții mei au făcut o treabă minunată. Acum fiul meu este student, s-a și angajat part-time. Este un copil foarte ambitios și foarte bun, nu a pus niciodată probleme. Cred că de aceea am putut eu să fac atât de multe pe plan profesional pentru că el a fost un copil foarte bun, s-a lăsat extrem de ușor educat și sunt foarte mândră de el. Nu aș face în nici un caz altceva dacă ar fi să dau timpul înapoi, doar aș scurta puțin programul de lucru, în rest nu aș schimba nimic. Făceam cu atâta pasiune tot ce făceam încât nu realizam că petrec atâtea ore în salon. Mai ales când vedeam că vin clientele și sunt mulțumite, pentru mine era extraordinar.

Mi-am un făcut un renume, știu. Toată lumea știe că la mine nu se poate întârzia, chiar și soții clientelor știu că oriunde se poate întârzia, dar la manichiură nu se poate. Nu le permiteam să întârzie pentru că îmi dădeau peste cap tot programul, mai ales că eu nici măcar nu îmi luam pauză de masă. Acum e la fel, deși sunt un pic mai lejeră cu programul.

Ce se poartă în materie de manichiură?

Noi ar trebui să știm acum toate tehnicile, dar în salon cel mai mult faci construcție cu gel și acryl. Deși acryl mai rar pentru că este un material mai dur și la noi nu este atât de solicitat, nu se folosește tehnica în zona noastră. Cel mai mult în Austria și Germania se folosește acryl-ul. Unghiile cu gel sunt mai solicitate pentru că sunt mai ușor de întreținut și vin doar o dată la patru săptămâni ca să le aranjeze, deci e mai comod. În cazul manichiurii clasice, ea trebuie făcută la o săptămână.

În această perioadă se poartă foarte mult unghiile slim, manichiura naturală. În ceea ce privește culorile, vorbim de roșu, negru și nude care nu se demodează niciodată. Dar, moda în manichiură se schimbă mereu, de exemplu în această perioadă se poartă foarte mult galben și gri. Eu sfătuiesc doamnele și domnișoarele să nu țină neapărat cont de trend, mai ales dacă nu este în concordanță de exemplu cu jobul lor sau cu felul lor de a fi. Sunt și modele de unghii care pot fi purtate de oricine, spre exemplu baby boomer care înseamnă o combinație de lac alb lăptos pe vârful unghiei și roz ușor transparent la baza unghiei. Se poate face și cu alte culori, dar baby boomer clasic s-a născut din roz și alb.

Nu există un pericol dacă aplicăm mereu gel pe unghii, însă trebuie să știm la cine apelăm. Un bun tehnician știe ce trebuie să facă, să nu pilească excesiv, să nu înlăture tot materialul de la o ședință de întreținere la alta, cât să lase lungimea unghiei, atât cât poate purta clienta. Pentru unghii sănătoase trebuie să facem întreținerea la maxim patru săptămâni.

Nu toată lumea merge la salon pentru manichiură. Sunt și doamne care preferă să își întrețină singure manichiura, chiar și pedichiura. Dar, dacă nu ai talent și îți place să ai o mână îngrijită, atunci este indicat să apelezi la manichiuristă.”

Cine crede că această meserie este simplă, se înșeală. Avem cliente care vin și ne povestesc despre problemele lor, se descarcă la noi, le ascultăm, câteodată poate le dăm și sfaturi. Apoi, noi lucrăm pe arhitectura unghiei deci trebuie să știm și puțină matematică, nu suntem doar simple manichiuriste, suntem mai mult de atât.

Pe tinerele care doresc să practice această meserie le sfătuiesc să se specializeze constant pentră că dacă nu o fac se vor plafona și atât de repede rămâi în urmă în acest domeniu.”