„Cineva de altundeva” este de 2 ani marele critic de teatru, George Banu

Cultura, se spune, este un alt teritoriu al unei țări și din acest punct de vedere, elitele românești ‘’au cucerit’’ teritorii în toată lumea. Memoria inimii poartă azi numele George Banu, cel care era și rămâne unul dintre cei mai importanţi critici de teatru ai lumii. George Banu a fost profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, și un eseist de reputație mondială.

Articol editat de Anca Bălălău, 21 ianuarie 2025, 16:12 / actualizat: 22 ianuarie 2025, 8:45

Astăzi, cuvintele au o durere a lor după cel ce le-a dăruit un regat al sentimentelor.
Ilustrul om de cultură afirma: „Eu cred că ceea ce poate creşte ca o iarbă pe care n-o controlezi este relaţia cu lumea. Şi e bine să fii întotdeauna cineva de altundeva.”

„Cineva de altundeva” este de acum George Banu, de acolo din lumea fără margini a celor plecați să-și odihnească destinele vieții, lumea de dincolo care are, din data de 21 ianuarie 2023, Patriarhul teatrului românesc-George Banu.
Mentor şi teoretician al teatrului mondial, George Banu s-a născut pe 22 iunie 1943, în Buzău şi este teatrolog și profesor universitar român stabilit la Paris. Din martie 2013 este membru de onoare al Academiei Române.

A studiat la Academia de Teatru și Film București, având drept coleg pe regizorul Andrei Șerban. Devine profesor de teatrologie la Sorbona – Paris, Franța, unde se stabilește în anul 1973. De asemenea a fost profesor la Universitatea Louvain la Neuve din Belgia. Între anii 1991-2000 a fost director al Academiei Experimentale de Teatru. Este membru UNITER şi Președinte de Onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, după ce a fost ales de trei ori Președinte!

Într-una din cărțile sale, ’’Monologurile neîmplinirii’’ ne predă o lecție imensă în care dovada reușitei o reprezintă tocmai înfrângerile. Iată o lecție de viață pe care orice tânăr ar trebui să o accepte!
Asemeni teatrului, care moare după fiecare reprezentație și urmează să renască la următoarea… asta e valoare vieții și contemplarea ei… renașterea din propria cenușă a sufletului uman, de peste 2000 de ani.
Opera critică a lui George Banu este dedicată regiei moderne și personalităților precum Brook, Strehler sau Grotowski.

La Paris a fost de trei ori laureat pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa: ”Bertolt Brecht ou le petit contre le grand” (1981), ”Le theatre, sorties de secours” (1989), ”Le rouge et l’or” (1989).
A fost ales de trei ori preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (1994-2001). A fost director al Academiei Experimentale de Teatru (1991-2000), profesor la Universitatea Sorbona din Paris şi la Universitatea Louvain la Neuve (Belgia).

Pentru activitatea sa a primit numeroase distincţii: Les Palmes Academiques şi L’Ordre des Arts et des Lettres, L’Ordre du Merite National (Franţa), Premiul Oraşului San Paolo şi Premiul oraşului Bologna. Este Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi europene, printre care şi al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti (2006). În aprilie 2006 a fost distins cu Premiul de Onoare din partea Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) – secţia română (în cadrul Galei UNITER de la Teatrul Naţional din Bucureşti). George Banu a primit acest premiu pentru ”activitatea excepţională în domeniul criticii şi cercetării teatrale internaţionale şi pentru impunerea valorilor teatrului românesc în circuitul cultural european”.

În ultimii ani a publicat ”Shakespeare, le Monde est une scene. Métaphores et pratiques théâtrales” (2009), ”Le Repos” (2009), ”Des murs… au Mur” (2009), ”Miniatures théoriques” (2008), ”Les Voyages du comédien” (2012). În 2012, a primit Premiul Special al Festivalului Shakespeare 2012, oferit de Rotary Craiova Probitas şi Rotary Craiova.
A fost membru UNITER şi membru de onoare din străinătate al Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române (28 martie 2013).

“Memoria este o sugativă, uitarea o radieră”, scria George Banu în chiar paginile de început ale superbei sale cărți de aforisme Uitarea, apărută pentru prima oară în limba română, grație traducerii Ancăi Măniuțiu, în anul 2002. Cred că George Banu este acum cu Ștefan Iordache și Micaela Tonitza Iordache, cărora le-a fost un fel de naș, cu personajele care s-au adăpostit de uitare în sufletele actorilor plecați și, cu îngăduința Lui Dumnezeu, mai scrie o carte pentru veșnicie fără greșeli de punctuație, astfel încât uitarea nu va domni între sufletele care-l caută printre stele cu admirație.
’’Unul din puținii cronicari români… Cu toții! România a pierdut o mare valoare! Cei ce nu cunosc această valoare se fac vinovați de necunoaștere’’, scria doamna Oana Pellea pe pagina domniei sale de socializare la aflarea tristei vești.

George Banu ne-a oferit o perspectivă umanistă de mare profunzime atât asupra teatrului, cât și asupra marilor provocări ale vieții și, implicit, asupra exilului. A fost foarte prezent în publicistica și viața teatrului din România după căderea comunismului. A meditat îndelung și asupra identității românești, scriind nenumărate eseuri despre operele și spectacolele intelectualilor și artiștilor români.

Nota redacției:
Colecţia GEORGE BANU
Colecţia „George Banu” a ajuns la Craiova în 2022 şi completează fondul de carte teoretică şi artistică străină, în special de limbă franceză, a Muzeului Cărţii şi Exilului Românesc, reprezentând o sursă bibliografică extrem de valoroasă pentru circuitul cultural autohton. Multe dintre aceste volume sunt cu autograf sau dedicaţie de la mari personalităţi, ceea ce le conferă şi valoare bibliofilă. Fondul „George Banu” mai conţine reviste, fotografii, documente, manuscrise, casete audio şi video cu înregistrările unor importante spectacole din România şi din Franţa. Ele întregesc nu numai imaginea exilului românesc din capitala pariziană, ci oferă şi o indispensabilă deschidere către receptarea teatrului şi a artelor vizuale din ultima jumătate de secol, deschidere mediată de acest adevărat laborator critic al reputatului teatrolog. Profesorul emerit al Universităţii Sorbonne Nouvelle-Paris III şi autor al unor cărţi fundamentale, despre personalităţi ca Peter Brook (cu ediţii la celebrele Flammarion şi Seuil), Antoine Vitez (Gallimard) sau despre arta spectacolului în genere, îşi continuă, astfel, prin acest gest de generozitate, lecţia sa umanistă pentru cultura română.
Colecţia oferă, pe de o parte, o importantă resursă bibliografică academică, iar pe de altă parte, prin conţinutul audio-video, un corpus exhaustiv pentru artele spectacolului. Corespondenţa inedită completează informaţiile despre relaţiile din interiorul comunităţilor exilului.