În urmă cu 71 de ani, în 18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mişcare cea mai amplă acţiune de deportare din istoria contemporană a României, după cea a germanilor din România în Uniunea Sovietică.

Deportările în Bărăgan au avut ca scop relocarea forţată a populaţiei care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de graniţa cu Iugoslavia, din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi în Câmpia Bărăganului. În contextul încordării relaţiilor dintre România şi Iugoslavia, exclusă în 1948 din Comintern, graniţa dintre cele două ţări a devenit o zonă sensibilă pentru comuniştii aflaţi la putere. Etniile din Banat erau considerate „elemente cu un factor ridicat de risc”.

Cornelia Fetea, presedinta Filialei Caras-Severin a Asociatiei Fostilor Detinuti Politici si Deportati in Baragan retrăiește în fiecare an în data de 18 iunie, ziua deportării.

Fotografie document din deportare / sursa: Cornelia Fetea

Deportările din Banat reprezintă un proiect amplu de epurare socială realizat de regimul comunist din perioada Gheorghiu Dej, aflat în plină dominaţie sovietică. În urma unui plan au fost scoşi din casele lor peste 12.800 de familii, din 258 de localităţi fără niciun anunţ prealabil, începând cu femeile, bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor, pe motiv că erau chiaburi.