Adam Puslojić împlinea astăzi 80 de ani!

Adam Puslojić cel născut pe 11 martie 1943 împlinea astăzi 80 de ani.
Din păcate infinitul vârstei sale s-a contopit cu veșnicia pe 21 decembrie 2022.Cu destinul de poet și traducător sârb, membru de onoare al Academiei Române din anul 1995.

Articol editat de Anca Bălălău, 11 martie 2023, 13:53

Adam Puslojić a tradus aproape toţi scriitorii români și sârbi, dintre care traducerile lui Nichita Stănescu predomină.
După absolvirea studiilor de filologie ale Universității din Belgrad, Adam Puslojić a deebutat în 1967, cu volumul de poezii Postoji Zemlja (Există pământul).

Din păcate, aniversarea sa ar fi trebuit să fie în jurul firi sale generoase și plină de har. Cineva de acolo de sus a decis altfel, întregind masa poeților cu el în Rai și nouă lăsându-ne pâinea poeziei sale. Îl sărbătorim în amintire, evocând un dialog purtat la Belgrad:

’’Atunci când a zis Nichita ”a avea un prieten e mai vital decât a avea un înger”, cred că la dumneavoastră s-a gândit.
– Nu, el s-a gândit la înger, dar eu m-am încadrat în această ramă de prietenie. Nici nu mi-am dat seama că suntem prieteni. Noi am fost ca niște plante, am crescut sălbatic unul alături de altul. Nici nu m-a întrebat dacă și eu scriu poezii, când i-am adus niște poeme de Vascopopol. Eu am debutat în 1967, dar știa că am tradus cele patru poeme și era tare încântat, vă închipuiți, era în 1963. El a obținut Marele premiu, la Struga, în 1982, dar de fapt, a fost primul laureat al Festivalului, în 1961, când nu exista ideea de Coroană de aur, era Struga cea mică, așa se numea premiul. Iar el l-a obținut, pentru că a lăsat cea mai frumoasă impresie. Venise cu bunul său prieten, Cezar Baltag și Nichita – ”Sensul iubirii” – un coleg mi-a adus cartea spunând că ”Tu ești din Valea Timocului, pricepi ce scrie aici.” A fost un joc de destin că ne-am împrietenit. Glorioasa formulă ”Belgradul în cinci prieteni” m-a obligat. Ști că atunci când am fost ales Membru de onoare al Academiei Române, culmea că și acum sunt cel mai tânăr, darmite acum 25 de ani! Că și Blandiana, și Ileana Mancioiu au un an în plus. Nichita, văzând în mine un fel de traducător imediat și-a dat sema că nu trebuie să încep cu Eminescu. L-am întrebat care să fie primul clasic pe care să-l traduc? A zis: ”George Bacovia, punct”. Pentru că era muzical, era mai ușor, așa că am publicat volumul ”Plumb” acum 40 de ani.
Maestre, a fost susținut de Academia Suedeză și de dumneavoastră pentru Premiul Nobel. L-a luat atunci Elitis, poetul cipriot.
– L-am propus prima dată în 1969, revoltându-i pe toți de pe aici. I-am dat primul premiu, ”Santa Maria”. I-am promis lui Nichita că nu mor până nu public lirica lui Eminescu. Și slavă Domnului, la Reșița am să vă aduc. Mie mi s-a întâmplat ceva incredibil: am obținut cele patru anotimpuri. În 2018 am obținut marele premiu ”George Coșbuc”. Și cum n-am putut să mă duc să-l iau de la Aiud, ei au venit la mine. Acum avem o școală la Zrenin, ”George Coșbuc”, într-un sat Torak.

Eu sunt născut în Valea Timocului și ”Îngeri zburând prin Valea Neagră” e scris de ziua mea de naștere, 11 martie, 1994:
Ca un înger prin Valea Neagră,
tot mai aproape de Tine, Doamne,
eu mă tot îndepărtez. De ce nu spun acum nimica,
mereu bătând din aripi,
din munţii mei de pene albe ?
Eu tac pentru că sunt vinovat.
Eu tac pentru că port omor pe suflet.
Eu tac pentru că vin spre tine.
Cuvântul, aici, ieşind din suflet,
rămâne vag, neputincios,
ca semnul nesemnificativ şi provizoriu,
transcris în grabă pe nisip
migrator, din deşert.
Îngerul din mine zboară şi tace,
tace şi zboară. Ispăşeşte lumea.
Eu sunt Valea Neagră a Ta, Doamne,
a lui Adam, a nimănui.

L-am întâlnit la Belgrad, am vorbit despre Nichita, despre poesie și despre prietenie. Iubea România și pe români și spunea cu sinceritate- ”Eu visez că sunt român” după cum a mărturisit pentru Radio România Reșița-
Dar mai mult de-atât vreau să vă spun că atunci când m-au numit la Satu Mare ”Doctor Honoris Causa”, într-o sală de teatru arhiplină, bunul meu prieten, George Vulturescu mi-a zis așa: ”Tu ești ales cu acest titlu la Universitatea ”Vasile Goldiș” din Arad, unde sunt 700 de sârbi. Noi avem aici o arie de majoritari unguri. L-am arătat pe Sfântul Sava, care este primul sfânt al nostru, primul diplomat, a întemeiat Biserica; l-am arătat pe Eminescu, pe Nichita Stănescu, câteva tablouri unicat și cineva din public, probabil vrând să mă provoace a strigat: ”Tu ești român ori nu ești?” S-a lăsat o tăcere în sală și am răspuns: ”Nu , eu nu sunt român!” Așa s-au gândit repede să-mi ia distincția. După care am adăugat: ”Eu visez că sunt român”.

Ultima sa reverență pentru prietenul său, a fost deschiderea la Belgrad a Casei Nichita Stănescu, în timpul Târgului de Carte din capitala Serbiei, în luna octombrie. La eveniment au fost prezente personalități ale culturii române împreună cu Lucian Romașcanu-ministrul culturii, după cum ne-a mărturisit poeta Liubița Raichici.

Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa a acordat titlul de Doctor Honoris Causa academicianului Adam Puslojić, poet sârb şi traducător literar, membru de onoare al Academiei Române şi membru activ al Uniunii Scriitorilor din România şi din Serbia, creatorul curentului poetic de avangardă numit clocotrism.