Prieten altruist al radioului reșițean nu a ezitat să susțină alături de alți mari artiști Campania Umanitară ’’Muzică pentru Viață’’ în beneficiul celor mai încercați de viață, fiind o voce care le-a transmis un mesaj de suflet.
De-a lungul carierei sale s-a jucat frumos din postura actor de teatru, film și televiziune, devenind o personalitate publică cunoscută mai ales ca vocea postului de televiziune Pro TV încă de la începuturile canalului, din 1995.
Şi-a îmbrăcat vocaţia de şlefuitor de suflete la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), la clasa profesorilor Petre Vasilescu și Cornel Vendel.
Are un CV impresionant și o modestie ce copleșește.
A jucat ani de zile pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti. După 25 de ani în care a făcut parte din trupa Teatrului Nottara, Valentin Teodosiu s-a alăturat în 2003 colectivului Teatrului de Comedie.
A mai jucat, între altele, în comedia muzicală “O premieră furtunoasă”, în regia lui Cezar Ghioca, care a avut premiera în 2010, la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” din Bucureşti, precum şi în spectacolul “Prestez servicii artistice”, semnat Chris Simion, a cărui premieră a avut loc în 2014 la Godot Cafe-Teatru din Bucureşti.
Valentin Teodosiu a fost distribuit şi în numeroase filme: ”Aurel Vlaicu” (regia Mircea Drăgan, 1977), ”Ion – blestemul pământului, blestemul iubirii” (regia Mircea Mureşan, 1979), ”Imposibila iubire” (regia Constantin Vaeni,1983), ”Lişca” (regia Ioan Cărmăzan, 1983), ”Acasă” (regia Constantin Vaeni, 1984), ”Sezonul pescăruşilor” (regia Nicolae Opriţescu, 1985), ”Sania albastră” (regia Ioan Cărmăzan, 1986), ”Umbrele soarelui” (regia Mircea Veroiu, 1986), ”François Villon – poetul vagabond ” (regia Sergiu Nicolaescu, 1987), ”Drumeţ în calea lupilor” (regia Constantin Vaeni, 1988), ”Înnebunesc şi-mi pare rău” (regia Jon Gostin, 1990), ”Şobolanii roşii” (regia Florin Codre, 1990), ”E pericoloso sporgersi” (regia Nae Caranfil, 1992), ”Patul conjugal” (regia Mircea Daneliuc, 1992), ”Priveşte înainte cu mânie” (regia Nicolae Mărgineanu, 1992), ”Această lehamite” (regia Mircea Daneliuc, 1993).
Face parte, de asemenea, din distribuţia filmelor: ”Asfalt Tango” (regia Nae Caranfil, 1996), ”Dulcea saună a morţii” (regia Andrei Blaier, 2003), ”Amen” (regia Costa Gavras, premiera în 2002), ”Raport despre starea naţiunii” (scenariul şi regia Ioan Cărmăzan, 2004), ”Orient expres” (regia Sergiu Nicolaescu, 2004), serialul difuzat de Televiziunea Română în 2005 ”Amantul Marii Doamne Dracula”, o ecranizare a romanului omonim semnat de Fănuş Neagu (regizor Constantin Dicu), ”Sistemul nervos” (regia Mircea Daneliuc, 2005), ”15” (regia Sergiu Nicolaescu, 2005), ”Păcală se întoarce” (regia Geo Saizescu, 2006), ”Nunta mută” (regia Horaţiu Mălăele, scenariul Adrian Lustig şi Horaţiu Mălăele, 2007), “Dincolo de America” (regia Marius Barna, 2008), “Le Concert” (”Concertul”), co-producţie franco-ruso-română (regia Radu Mihăileanu, 2009), “Ho Ho Ho” (regia Jesus del Cerro, după un scenariu de Bogdan Mirică, 2009), “Poker” (regia Sergiu Nicolaescu, după un scenariu de Adrian Lustig, 2010), “Ultimul corupt din România” (regia Sergiu Nicolaescu, 2012).
În 2006 a publicat cartea autobiografică ”Un clovn pentru eternitate”.
Sensibilitatea sa stă mărturie răstignită frumos în cartea sa, ce s-a bucurat de succes.
Dacă l-aş compara cu ceva anume, cred, dacă îmi permite, că este sufletul unei lacrimi ce netezeşte sufletele noastre prăfuite şi singuratice cu bucuria celui născut să dăruiască, să iubească şi să îmbrăţişeze frumosul uitat din noi.
Are puterea de vindecare a unei rugăciuni şi revelaţia unei mătănii făcute discret de la înălţimea sensibilităţii sale.
Astăzi, Valentin Teodosiu a schimbat prefixul vârstei, dar prin tot ce a dăruit poporului român a schimbat și lumea într-una mai frumoasă.
La mulți ani, Maestre!
