[VIDEO/AUDIO] Modelismul feroviar – hobby pentru reşiţeanul pasionat de diorame

Mai multe garnituri de tren, zeci de metri de cale ferată, copaci, gări, depouri, fabrici, străzi, autovehicule şi multe alte elemente realizate în miniatură, sunt numai o parte din piesele dioramei pasionatului de modelism feroviar, Liviu Daniel Negru, din Reşiţa.

Trenuleţele sale electrice parcurg kilometri imaginari prin păduri şi câmpii, trec prin tuneluri şi depouri şi opresc în gări aproape adevărate; una dintre ele fiind copia fidelă a edificiului Gării de Sud din Reşiţa. O atracţie a dioramei este locomotiva cu aburi care fluieră şi pufăie, exact ca cea adevărată, construită în 1872, la uzinele urbei de pe Bârzava. Fascinaţia faţă de modelismul feroviar a început încă din copilărie, s-a amplificat în anii adolescenţei şi continuă şi astăzi. Alături de Liviu Daniel Negru aflăm povestea colecţiei în mişcare, devenită pasiune:

 „Pasiunea a început în copilărie, ambii părinţi au lucrat la Reşiţa în Combinatul Siderurgic. Pentru prima dată, locomotivele m-au interesat văzându-le circulând pe liniile uzinale, ulterior am ajuns la primul joc, adus din Germania Democrată, apărut într-o consignaţie aici la noi. A fost o locomotivă cu două vagoane, cu câteva linii care se asamblau, a fost practic prima mea legătură cu trenuleţele ca şi jucărie. Ulterior, am dezvoltat această pasiune, am construit câteva diorame, bineînţeles locomotiva în sine şi vagoanele le-am achiziţionat, deoarece la scara aceasta 1:87 nu le-aş putea construi singur, pentru că nu am cele necesare. Şi aşa am mers mai departe, am ajuns acum la o locomotivă cu aburi cu decodor digital cu fum dinamic, efectiv ca una reală.

Cum spuneam, prima locomotivă a fost dintr-un set „Piko” din Republica Democrată Germană, un joc cu multe componente, şuruburi, subansamble; am confecţionat din tablă roţile dinţate, cazanul l-am lipit, toate astea în timpul liber, după ce veneam de la şcoală şi îmi terminam lecţiile.

Dar ce înseamnă să faci o dioramă? Este vorba despre un întreg circuit al trenuleţului, montat pe o placă unde se mai găsesc construite forme de relief, clădiri, copaci, o replică a unui oraş sau a unei zone, cum am făcut acum, recent, o replică a Gării de Sud din Reşiţa, în care sunt asamblate şi postate toate detaliile din realitate, deci o machetă în mişcare.

Pe prima mea dioramă, pe care am început-o deja din anii adolescenţei, am avut construită prima locomotivă cu aburi construită la Reşiţa, care se poate vedea şi astăzi, expusă în Muzeul Locomotivelor cu Aburi în aer liber, din cartierul Triaj, acea amplsată pe soclu imediat la intrare. Pe urmă am vrut să fac tot mai mult, mai multe linii, mai multe locomotive şi chiar un triaj cum aveam şi în Reşiţa. Ulterior, am realizat poduri, pe urmă am dezvoltat un oraş în jurul acestei locomotive şi aşa mai departe. Prima dioramă a plecat de la o idee pe care am transpus-o, pe urmă, pe o schiţă pe hârtie, pe care ulterior, am dezvoltat-o pe o placă din PFL, pe care am început cu montarea circuitului feroviar, a macazurilor, trecerile la nivel cu calea ferată, terasamente şi ulterior am amplasat şoselele, drumurile, parcurile. La ultima dioramă am ţinut să fie reprezentată, cu exactitate, o anumită zonă a oraşului nostru şi am început cu vizualizarea fizică a acesteia prin deplasarea la faţa locului, cu realizarea de fotografii şi ulterior cu reproducerea elementelor pe machetă. În general dioramele sunt realizate la o anumită scară de proporţie, respectiv 1 la 87 H0, pe care şi eu o folosesc. Restul elementelor, precum vegetaţia, clădirile, elementele de relief sunt realizate din materiale care se găsesc uşor, este vorba despre lemnul de balsa, sârma, plasa pentru rigips, toate la îndemână.      

Până în 1989, piesele le procuram din revistele de specialitate de modelism feroviar, iar din ’90 încoace colaborez cu firme. În Cluj Napoca este Trains- Addicted de la care iau numeroase subansamble, decodoare digitale, componente pe care nu le pot confecţiona eu personal, în mod improvizat. Sunt elemente făcute în fabrică, conţin microcipuri, nu poate fi vorba să le confecţionezi acasă cu mijloace rudimentare. Mai este o firmă în Bucureşti cu care colaborez, unde merg destul de des. În Gara de Nord este un adevărat muzeu feroviar care, pe lângă plăcuţele unor locomotive cu aburi, ce au circulat în România în diferite perioade, există şi o dioramă de dimensiuni foarte mari, imposibil de realizat de către mine, într-un apartament de bloc sau un spaţiu redus, pe care o vizitez cu mare plăcere.

Nu ştiu dacă sunt singurul constructor pasionat de diorame feroviare din Reşiţa, nici legătura cu alţi colecţionari de profil nu am luat-o, dar nu cred că mai sunt adepţi ai pasiunii mele pe-aici prin zonă. Singura dioramă pe care am văzut-o recent, şi pot spune că este bine realizată, este cea a Semmeringului Bănăţean de la muzeul din Anina. În proiectele viitoare, chiar locomotiva de pe CF Oraviţa-Anina, intenţionez să o realizez şi poate un fragment, deşi îmi doresc să realizez integral, viaductele, podurile şi tunelurile de pe acest traseu-simbol al Banatului de Munte. Pe diorama mea se regăsesc mai multe modele de locomotive şi vagoane româneşti, care au circulat doar în România; este vorba de clasicii cai de povară ai CFR-ului, locomotiva 060-DA, Schulzer-ul- binecunoscut contructorilor reşiţeni, deoarece aici s-au asamblat motoarele- locomotiva electrică din clasa 040, locomotiva cu aburi Roco, produsă în Germania dar, modificată şi adaptată pentru a circula în interiorul Combinatului Siderurgic Reşiţa.    

Dioramele mele fac parte dintr-o colecţie de nişă, doar pentru a-mi satisface o pasiune personală, nu am fost la nicio expoziţie, dar nu zic nu, dacă se iveşte vreo ocazie. Dioramele mele sunt construite modular, din componente pe un metru lungime, tocmai pentru a putea fi dezasamblate dacă ar trebui să fie mutate sau transportate undeva.

Cu drag aş lua legătura cu alţi colecţionari de locomotive sau componente feroviare din Reşiţa sau judeţ, poate chiar prin intermediul emisiunii, cei care aud şi sunt pasionaţi ca mine, mă pot contacta pe pagina de socializare, sunt deschis să schimb idei şi impresii şi de ce nu, pe viitor, să realizăm poate şi o dioramă împreună.”

Anul acesta, din punct de vedere istoric, la Reşiţa este marcat un secol şi jumătate de la construcţia primei locomotive cu aburi în acest spaţiu al Banatului de Munte, constituind astfel, prin această măreaţă realizare a secolului al 19-lea, o reală rampă de lansare spre procesul de europenizare a României.

Povestea dioramelor o puteţi afla sâmbătă, 21 ianuarie, în emisiunea “Oameni şi Locuri”, pe 105,6 FM, de la 15:15!