La sfârşitul lunii februarie, scenariul ritualic de înnoire al timpului readuce în atenţia românilor de pretutindeni obiceiul mărţişorului, cel mai cunoscut simbol al primăverii, care conform tradiţiei este o funie de 365 sau 366 de zile care reprezintă firul anului la naşterea timpului calendaristic pe care etnologul Ion Ghinoiu o numeşte „funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor”, tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Este un simbol exclusiv românesc, el nemaiexistând şi la alte popoare;  a fost eventual adoptat de acestea, datorită unicităţii sale în spaţiul balcanic.

Pasiunea artizanului Rozalia Pataki din Bocşa a încolţit încă din anii când în şcoală, la orele de gospodărie, pe lângă alte îndeletniciri casnice, fetele învăţau să coase şi să croşeteze, iar acest lucru, aplicat peste ani a făcut-o să desluşească povestea mărţişoarelor cu suflet:

Rozalia Pataki

Am crescut în epoca în care se făcea lucru de mână la şcoală, atunci eram copil şi era oarecum obligatoriu, acum o fac din pasiune şi să îmi consum în mod constructiv timpul liber.

Am plecat în 2007 la muncă în Italia cu toate că nu mai eram chiar aşa de tânără şi ajunsă acolo aveam nevoie de un antidepresiv, iar croşetatul a devenit tratamentul meu de bază. Umblând pe-acolo la târguri, la tot felul de expoziţii, dar şi prin case vechi cu valoare arhitecturală şi istorică, am văzut multe obiecte interesante pe care am început să le reproduc. Primele au fost mileurile, aşa cum le ştie toată lumea, iar pe măsură ce am descoperit internetul diversificam cu modelele pe care le găseam acolo şi care mi se păreau mai deosebite.

Mărţişoarele mi-au plăcut pentru că se apropie foarte mult de sufletul omului, mai ales cele lucrate manual parcă au un alt impact decât chinezăriile pe care le găsim mai peste tot în întâmpinarea zilei de 1 Martie. Eu, mai intens, mărţişoare fac de vreo trei ani. Am început pentru a le dărui cunoştinţelor, prietenilor şi dacă am văzut că prind la public şi au fost cerute, atunci am încercat să satisfac dorinţele celor care le vor. Le confecţionez din diverse materiale, din tot ce reuşesc să împletesc în mărţişor. În general lucrez cu bumbac pentru că este un material ce are ţinută foarte bună, dar am şi fire de toate felurile. Anul acesta am găsit în magazin un material realizat din sticle de plastic reciclate şi am zis să încerc să văd ce iese şi chiar este foarte bun, îl recomand. Materialele le cumpăr pe măsură ce le găsesc, iar în ceea ce priveşte mărţişoarele, dacă îmi place un model anume, mă apuc şi îl fac şi îmi adun un stoc pentru când este sezonul lor.

Nu este chiar foarte uşor să realizezi un mărţişor, pentru că ai nevoie de multă fineţe, dar cu timpul primeşti îndemânare. Două mărţişoare de acelaşi model, aşezate unul lângă celălalt, nu sunt niciodată la fel. Pentru mine acum nu mai este complicat să le fac. În general lucrez după o schiţă pentru că este mult mai simplu, iar timpul alocat este în funcţie de complexitatea mărţişorului, unele le confecţionez în 5 minute, altele în 20. Pentru pălării am o croşetă adaptată grosimii firului şi-atunci încep cu 10 picioruşe pe primul rând, apoi pe rândul următor le multiplic şi fac 20, apoi 30 şi tot aşa ca să formez calota şi în final fac o margine mai dantelată care să arate ca borul pălăriei, după care iau un fir de altă culoare care să se potrivească cu firul iniţial şi strâng borul ca să arate mai compact. Firul care se consumă pentru o pălăriuţă este undeva la 3 metri, apoi o aşez pe carton, îi pun şnurul, deci toată treaba asta durează cam 10-15 minute pentru asamblarea unui mărţişor din acest model. Dacă fac o floare de mac, de pildă, acolo confecţionarea acestuia este mai migăloasă pentru că se lucrează în tehnica croşet afgan, dar şi rezultatul este pe măsură.    

Rozalia Pataki

În ceea ce priveşte mărţişoarele croşetate, mărturisesc că le perfecţionez de la un an la altul, în această primăvară am lărgit paleta de modele, am făcut flori, drapele tricolore, pălăriuţe, iepuraşi, căţei. Anul acesta am făcut foarte multe pălării, în diverse culori şi texturi de material, dar şi flori şi fluturi pe care le-am denumit bijuterii pentru că sunt dintr-un fir care străluceşte, dându-ţi impresia de opulenţă.

Ca să faci un mărţişor este nevoie şi de cunoştinţe de matematică plus că trebuie să respecţi o schemă, proporţiile şi simbolistica elementelor: cercul magic, inelul, lănţişorul sunt noţiunile de bază în arta croşetatului.

Mărţişoarele sunt ceva specific românilor, nici italienii, nici austriecii, germanii sau elveţienii nu le au pentru că am umblat mult în aceste ţări, dar le-am făcut cadou şi astfel au fost purtate sub formă de podoabe asortate la vestimentaţie”.

Artizanul Rozalia Pataki îşi distribuie creaţiile prin pagina ei de socializare, dar şi prin reţeaua de prieteni, iar ideile şi le adună din conversaţiile purtate cu alţi artizani din ţară pe grupurile de profil.

Preţurile practicate de artizanul bocşean sunt în funcţie de complexitatea piesei şi de accesoriile adăugate, asta însemnând undeva la 3 lei bucata.

Nu este deloc rentabilă această îndeletnicire; nu o faci să te îmbogăţeşti, ci pentru pasiunea pe care o ai. Lumea nu apreciază lucrul de mână, nu este învăţată să ofere un preţ corect unui lucru frumos, bine făcut şi destul de greu realizabil, dar fiecare obiect are în el câte o bucăţică de suflet”.

În această primăvară, Rozalia Pataki are pregătite pălăriuţe, maci, trandafiri, inimioare, fluturi ambalaţi în cutii, iepuraşi, capete de animale, pisici şi căţei şi pe lângă cele croşetate o gamă largă de mărţişoare pentru copii, asamblate din bucăţi pe care le-a cumpărat din comerţ.            

… cert este că, forma mărţişorului e evoluat în timp, dacă la origini era simbolizat printr-o monedă de aur sau argint la care se ataşa o sfoară împletită din fire albe şi roşii sau albe şi negre sau sub forma unor pietricele de râu, vopsite în alb şi roşu înşirate pe o aţă, în vremurile noastre el se regăseşte sub sute de forme de la mărgele colorate până la obiecte din ceramică sau chiar aranjamente florale.

Dovezi ale existenţei mărţişorului ca podobă datează de acum 8000 de ani, acestea fiind descoperite în situl arheologic de la Schela Cladovei din judeţul Mehedinţi, unde au fost găsite coliere de care, cum spuneam, erau agăţate pietricele de râu vopsite în alb şi roşu. Mai mult decât atât, cele mai vechi mărţişoare din România datează din anii 1879 respectiv 1898 şi au forma unei inimi din argint şi a unei rândunele aflate în zbor, ambele obiecte aflându-se în prezent în colecţia unui artizan din Bucureşti.

Vă amintim şi că, cel mai lung mărţişor din lume are aproape 17 kilometri şi a fost realizat de locuitorii oraşului bulgar Vidin, acest record fiind omologat de Cartea Recordurilor în anul 2015. În prezent se încearcă introducerea tradiţiei mărţişorului în patrimoniul cultural mondial UNESCO, dar până atunci el va fi purtat în piept de la 1 Martie până când se arată semnele de biruinţă ale primăverii, adică se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele şi rândunelele, după care, portivit tradiţiei se leagă de un trandafir sau un pom înflorit, ca să aducă gazdei noroc tot anul.

Întreaga poveste a mărţişoarelor cu suflet o puteţi afla sâmbătă, 26 februarie, în emisiunea „Oameni şi Locuri”, pe 105.6 FM, de la 15:15 în „Interferenţe pe frecvenţe”.

Sursa foto/ video: Rozalia Pataki