De 1 Decembrie, Ziua Națională a României, românii primesc o veste care îi face și mai mândri de originea lor: ia cu altiță a intrat în lista patrimoniului UNESCO, proiectul fiind promovat în comun de România și Republica Moldova.
Efortul pentru includerea cămășii cu altiță în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova. S-au realizat vaste cercetări în cele două țări, în localități din sudul Transilvaniei, Oltenia, Muntenia, Bucovina, s-au bătut satele în care cămașa cu altiță este cusută și astăzi manual de femei care predau meșteșugul de la o generație la cealaltă, și astfel s-a întocmit un dosar vast care a convins specialiștii că ia românească, cea care a cucerit deja mapamondul, merită propriul loc în patrimoniul UNESCO.
Simona Mirela Miculescu, ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Delegația Permanentă a României pe lângă UNESCO a postat vestea pe pagina de Facebook
”Dragii mei, încă nu pot vorbi de emoție! Am trăit un moment istoric pe care l-am și muncit! Mulțumesc din suflet! Este copleșitor! Profund recunoscătoare tuturor celor ce au muncit pentru această victorie extraordinară cu care cinstim Ziua Națională! Trăiască România și valorile ei perene!”
Cămașa cu altiță
Cămașa care a depășit de foarte multă vreme granița satului românesc este piesa de bază a costumului popular femeiesc de sărbătoare. Este vorba de „cămașa femeiască de tip carpatic: încrețită în jurul gâtului pe bentiță și cu repartiția ornamentelor potrivit tradiției: pe piept, pe altiță, de-a lungul mânecii, iar lățimile de pânză sunt încrețite în jurul gâtului”, notează specialiștii Ministerului Culturii. La cămășile foarte vechi, altița era croită ca un element de sine stătător,, dreptunghiurile de material fiind ulterior îmbinate prin tehnici de cusătură cu celelaltte elemente ale cămășii.
Altița – „partea mânecii de pe umerii cămășilor femeiești (…), când e brodată cu cusături” (Dicționarul Academiei, 1907) – este partea cea mai frumos ornamentată a acestui obiect vestimentar, dovedind măiestria femeii care a cusut-o.
Cămașa cu altiță, denumită generic IE, încifrează în ornamentică semne-simbol venite din neolitic, cu funcție apotropaică, de fertilitate sau narativă, dezvăluind date despre starea social-statutară, vârsta sau apartenența la o anumită comunitate a femeii care a creat-o.
Din punct de vedere al tiparului, primele mărturii vizuale provin din perioada antichității romane: Columna lui Traian din Roma, monumentul Tropaeum Trajani de la Adamclisi, Arcul lui Galeriu din Salonic. Există cămăși ceremoniale, ritualice, de mare sărbătoare, de duminică, de lucru. Acestea se diferențiază cromatic, stilistic, din punct de vedere al croiului și dispunerii ornamenticii nu doar de la o regiune la alta, ci și de la un sat la altul.
Cămașa cu altiță a spart hotarul satelor, devenind veșmânt aulic (de curte), apoi a depășit granițele țării, ajungând să fie purtată de celebrități din toată lumea. Ca orice veșmânt tradițional, IA constituie o secvență a memoriei colective iar purtarea ei, o manifestare spirituală ce străbate timpul, relevând istoria mitică a unui neam. Mai mult decât atât, reprezintă un liant puternic și stabil al românilor de pretutindeni, unind generațiile și formând punți de legătură între comunitățile românești din diferite țări.
Foto: Simona Mirela Miculescu/Facebook
