Aproape jumătate din crenvurştii care se găsesc în marile magazine din România sunt coloraţi cu extract de gândaci. Aşa arată cel mai recent studiu făcut de Asociaţia Pro Consumatori, care a analizat etichetele a 43 de produse de acest tip.
De asemenea peste 90% din crenvurşti conţin aditivi alimentari, adică E-uri, şi tot atâtea produse au în compoziţie nitrit de sodiu, un conservant care poate genera anumite afecţiuni medicale dacă produsul alimentar este pregătit pentru consum prin prăjire.
Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 43 tipuri de crenvurști, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestor produse și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor. Au fost analizate sortimente de crenvurști fabricate/distribuite de către: Angst, Golfera Italia, Sutter Germania, Aldis, Reinert, Transavia, Prodprosper, Unicarm, Pick Ungaria, Ifantis, Mega Image, Perfec Poultry Slovenia, CrisTim, Zaklady Polonia, Zimbo Ungaria, Auchan, Agil, C+C, AIA Italia, Cora, Elit, SaGa Foods Ungaria, Meda, Lidl, Penny, Kaufland, Fox, Carrefour, Jumbo, Macromex, Caroli, Goodies Meat Production, Campofrio și Prime Food Polonia.
Conform dicționarelor, crenvurștii sunt mezeluri din carne, sub formă de cârnat subțire, din carne de vită și slănină tocate foarte fin și trase în mațe de oaie sau membrane din material plastic, cel mai adesea prezentate în pereche; denumirea este germană, de la Krenwürstchen (pronunțat crenviurștăn). Se servesc calzi, cu muștar sau cu murături ori cu salate; alături, pâine proaspătă!
Doleanțele consumatorilor găsesc treptat ecou și în rândul acelor antreprenori care dovedesc profesionalism, responsabilitate și conștiință, ba chiar și în rândul decidenților politici care sunt sensibili la marile riscuri pe care le prezintă alimentele tot mai denaturate din oferta comercială contemporană. Sunt deci primite cu speranță vie anunțurile guvernanților referitoare la intențiile lor hotărâte de a sprijini inițiativa revenirii la rețetele bune și sănătoase de acum o jumătate de veac. Dar câtă încredere pot avea consumatorii în aceste angajamente?! Mai credibile sunt inițiativele concrete ale unor producători care aduc produse „adevărate“ în magazinele lor, însă la prețuri care îi fac pe cei mai mulți consumatori…doar vizitatori.
O amplă mișcare a consumatorilor este centrată pe rețetele de casă, profesioniste, sănătoase, de bună tradiție. Într-o astfel de rețetă, „germană“, găsim: carne macră de porc și de vită, slănină, ouă, lapte, diverse condimente; pasta se trage în mațe de oaie, iar tehnologia presupune, după posibilități și rigorile alimentare respectate de fiecare, afumare sau doar zvântare, pasteurizare etc. și păstrare la frigider (o săptămână) sau la congelator, porționat, pentru a avea oricând produse sigure, bune, sănătoase. Mai toate rețetele de casă stăruie asupra frământării îndelungate a pastei reci (foarte reci, obținută prin adăugarea de gheață pisată) cu blendere care s-au instalat în mai toate bucătăriile, pentru a obține finețea și aerarea specifice acestui produs. Unii consumatori, cu o bună înțelegere a lucrurilor, sfătuiesc corect pe cei care din considerente de dietă nu pot consuma slănină, să folosească ulei de floarea soarelui (nu de măsline!), să lucreze cu pasta la rece (sub 16 grade Celsius, ca să evite „tăierea“ pastei) și când cumpără crenvurști să fie atenți la indicațiile de pe ambalaj evitând produsele pe care scrie că sunt realizate cu carne și să cumpere pe cele cu indicația din carne. Observații pertinente sunt formulate referitor la calitatea materiei prime de bază: carnea de acum câteva decenii provenea de la animale hrănite (aproape) natural, spre deosebire de carnea industrială din producția contemporană, provenită de la animale hrănite cu concentrate încărcate de hormoni, antibiotice, potențatori diverși etc.; dacă se mai consideră și intervenția genetică avem toată explicația produselor lipsite de savoarea și consistența specifice crenvurștilor de altădată.
Studiul a fost realizat de către o echipă de experți a APC, coordonată de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.
La fabricarea crenvurștilor, în funcție de specie, carnea folosită se regăsește în proporții diferite, astfel:
Pieptul de pui între 23% și 80%;
Carnea de pui între 13% și 88%;
Carnea de porc între 17% și 93%;
Carnea de vită între 8% și 79%;
Carnea de curcan intre 4% si 96%;
Pieptul de curcan: 53%;
Carnea separată mecanic între 50% și 79%.
La 7% din produsele analizate nu apare menționată în lista ingredientelor cantitatea de carne din rețeta folosită la fabricarea crenvurștilor.
La 26% dintre produsele analizate s-a folosit carne separată mecanic (carne de pasăre separată mecanic, carne de pui și curcan separată mecanic, carne de pui separată mecanic și carne de curcan separată mecanic). Începând cu anii 1960, produsele secundare/subprodusele, mai apoi chiar resturile din industria cărnii au început să fie folosite tot mai curajos în variante comercializabile, întâi ca produse pentru animale de companie și de casă, apoi chiar în variante destinate consumului uman.
Și pentru că și această categorie de materiale comestibile din zona industriei cărnii trebuia să aibă un nume aceasta a fost numită, sugestiv, carne separată mecanic – CSM, cu echivalentele sale în diferitele limbi străine: Mechanically Deboned / Separated / Recovered / Reclaimed Meat – MDM / MSM / MRM (carne dezosată/separată/regenerată mecanic, engleză), viande séparée mécaniquement – VSM (franceză), Separatorenfleisch (carne de separator, germană), carni separate/raccolta meccanicamente – CSM / CRM (italiană).
Definițiile cărnii separate mecanic – CSM au tot evoluat și sunt mereu în proces de adaptare la realitățile pieței, îndeosebi cu aspecte legate de evoluția tehnicilor și mijloacelor folosite dar și cu aspecte ce țin de protecția consumatorilor față de abuzurile producătorilor și comercianților.
O primă definire a CSM indică derivarea acesteia din resturile de carne rămase de la carcasele de animale, după scoaterea bucăților principale; mai exact este vorba de recuperarea țesuturilor comestibile – țesut muscular, cartilagii, vase de sânge, nervi, țesut conjunctiv de pe oasele care compun coloana vertebrală, coada, cutia toracică și membrele, adică de pe ceea ce constituie și acum un sortiment distinct, comercializat crud sau afumat sub denumirea de garf, oase etc, sortiment bine apreciat de consumatori pentru valoarea nutritivă complexă pe care o prezintă în ciorbe, borșuri și supe, grație materiei valoroase conținute în oase și cartilagii. Carnea recuperată poate fi folosită la numeroase preparate bazate pe legume, leguminoase și cereale, dar și la prepararea de pateuri și umpluturi.
Definițiile curente arată că CSM este carnea obținută prin separarea mecanică de pe oase, exclusiv cea de pe oasele capului și extremitățile membrelor sub articulația carpiană (copita față) și tarsiană (copita spate), iar în cazul porcinelor, și de pe vertebrele coccigiene (coada); carnea de pasăre separată mecanic este pasta cu granulație fină obținută prin separarea mecanică a cărnii de pe oasele carcasei de pasăre, exclusiv pielea gâtului, ghearele, capetele și organele. Dincolo de definiții, carnea separata mecanic (CSM) este materie recuperată / regenerată/dezosată prin mijloace mecanice a resturilor rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase și trecută prin presiune înaltă prin site care separă osul masiv de țesuturi comestibile. În jargonul specialiștilor are chiar denumirea de „mâzgă“ sau „noroi“: „noroi alb – white slim, engl.“ (când e vorba de carne de pasăre) ori „noroi roz – pink slim, engl.“ (când e vorba de carne roșie, de la specii patrupede). Procesul presupune măcinarea carcasei și pasarea pastei (care cuprinde măcinătura de os, măduva osoasă și celelalte țesuturi comestibile) sub presiune.
„Declarativ, o cantitate limitată de CSM obținută la înaltă presiune este folosită pentru producerea hranei animalelor de companie, dar aceeași CSM (îndeosebi CSM obținută la joasă presiune) a devenit produs de consum pentru categorii tot mai largi de consumatori, în mare măsură fără cunoașterea realității de către aceștia și fără acceptul lor. Tinerii, avizi de noutate prin firea lor, au devenit consumatori frecvenți ai unor noi produse de acest fel, sub o publicitate susținută, îndeosebi în rețelele fast-food, ai căror fani le place să fie considerați. Vârstnicii au ajuns să constituie poate cea mai largă categorie de consumatori de produse care conțin CSM ca urmare a disponibilităților bănești reduse: un pensionar se mulțumește, de nevoie, cu mezeluri ieftine, deși intuiește că la prețul acela de comercializare ceva nu e în regulă, dar nu are alternative. Consumatorii care înțeleg ce este CSM și sunt obligați de condiția lor să consume aproape exclusiv produse care conțin acest ingredient resimt dureros această sancțiune socială. Consumatorii știu că teoretic sunt posibile multe nereguli, fie și numai pentru faptul că există mari dificultăți în efectuarea controalelor. Chiar specialiștii din domeniu recunosc astfel de nereguli: 1. când CSM este indicată pe etichetă, putem fi siguri că produsul conține CSM; 2. dacă CSM nu este declarat, este totuși posibil să fie folosită în produs, într-o cantitate mai mic㸠fiind știut că un procent de până la 20% CSM produsă la presiune joasă ori prin tehnologii fără presiune (carne Baader) prezentă în compoziția unui aliment nu asigură și detectarea acesteia prin examinare histologică (de exemplu, prin cercetarea țesuturilor la microscop).” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
În concluzie, cantitatea de apă și substanțe de îngroșare naturale și artificiale este destul de mare, ceea ce denotă o calitate scăzută a majorității produselor de acest tip.
Top 10 mărci de crenvurști după conţinutul de carne:
Pikok/Polonia cu 93% carne din pulpă de porc și fără aditivi;
Golfera/Italia cu 88% carne de pui și 2 aditivi;
AIA/Italia cu 88% carne de curcan și pui, dar cu 5 aditivi;
Dulano/Germania cu 87% carne de porc și 2 aditivi;
Aldis/România cu 87% carne (60% piept de pui și 27% carne lucru pui) cu 3 aditivi;
Martinel/Reinert/România cu 85% carne de porc și 3 aditivi;
Pikok/Polonia cu 85% carne (72% piept de pui si 13% carne din pulpă de pui) și 9 aditivi;
Perfect Poultry/Slovenia cu 82% carne de pui și 5 aditivi;
Agil/România cu 80% piept de pui și fără aditivi;
Zimbo/Ungaria cu 80% carne (60% carne de porc si 20% carne de vită) și 5 aditivi.
Top 10 mărci de crenvurști după numărul de aditivi alimentari:
Campofrio cu 11 aditivi;
Caroli/Familia cu 10 aditivi;
Pikok, Caroli, AIA, cu 9 aditivi;
Casa Gruia, Banat Bun cu 8 aditivi;
Carrefour, Fox, Meda, Auchan cu 7 aditivi;
Baroni, Casa Gustului, Cris-Tim, Elit, Cora cu 6 aditivi;
AIA, C+C, Zimbo, Agil, Auchan, Perfect Poultry, Baroni, Cris-Tim cu 5 aditivi;
Mega Image, Angst, Ifantis, Pick, Unicarm,Prodprosper cu 4 aditivi;
Transavia, Angst, Reinert, Aldis cu 3 aditivi;
Dulano, Golfera, Angst cu 2 aditivi.
Top 3 mărci de crenvurști FĂRĂ aditivi alimentari:
- Pikok cu 93% carne din pulpă de porc;
- Agil cu 80% piept de pui;
- Forzoso cu 59% carne pui și 29% piele pui.
Analiza conținutului de sare din acest tip de produs și impactul acesteia asupra bolilor cardiovasculare.
Conținutul de sare per 100 grame produs din produsele analizate variază între 1,1 grame și 3 grame. Deci, dacă consumăm 300 grame de crenvurști putem asimila între 3,3 grame sare și 9 grame sare. Persoanele care consumă o cantitate de sare mai mare decât media au o presiune sanguină mai mare și au un risc crescut de hipertensiune arterială. Consumul excesiv de sare a mai fost pus în legatură și cu alte afecțiuni agravate de retenția de apă provocată de sare: insuficiență cardiacă, hipertrofia ventriculară stângă, afecțiuni ale rinichilor și litiază renală, edemul, accidentul vascular cerebral, osteoporoză etc. Un adult are nevoie de 1,6 grame de sodiu zilnic, pe care și-l procură dintr-o linguriță rasă de sare.
Sarea mai are și marea calitate de a menține echilibrul fluidelor extracelulare.
În mod normal, când consumăm prea multă sare, organismul eliberează hormonul numit aldosteron care ne aduce o puternică senzație de sete, cu ajutorul căreia ne hidratăm și eliminăm sarea din organism.
Românii consumă zilnic de 2-3 ori mai multă sare “iodată” decât cantitatea recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care este de 5 grame de sare zilnic. Acest consum ridicat de sare explică rata ridicată a hipertensivilor – circa 40% din populația adultă a țării noastre – precum și numărul mare de decese provocate de bolile cardiovasculare și atacurile cerebrale. Cea mai bună soluție ca să reduci consumul de sodiu este să înlocuiești sarea cu arome și condimente. Sarea este combinația dintre sodiu și clor, iar sodiul consumat în exces este foarte dăunător organismului. Sodiul dublează riscul unui accident vascular cerebral, crește tensiunea arterială și este un factor favorizant în apariția celulitei și a tulburărilor grave de metabolism, afectând rinichii și ficatul.
Sursa: APC România
Foto: radioconstanta.ro
