Ultimul eurobarometru care a cuprins date privitoare la migraţia spre ţările de destinaţie din cadrul Uniunii Europene dinspre ţările intrate în blocul comunitar din 2004 încoace arată că 58% dintre olandezi consideră că una dintre cele mai preţioase realizări ale Uniunii Europene este libera circulaţie a bunurilor, a serviciilor şi a persoanelor. Ministrul olandez al afacerilor sociale continuă însă să vorbească despre probleme pe piaţa muncii cauzate de migraţia forţei de muncă, încurajate de interesele antreprenorilor. În Olanda, se vorbeşte de abuzuri pe piaţa forţei de muncă, de angajaţi plătiţi sub nivelul mediu pe economie, de concurenţă neloială, de asigurări sociale încasate nemeritat. Sindicatele spun că este nevoie de forţă de muncă migrantă, dar sunt îngrijorate de aceste abuzuri şi încearcă să intervină pe piaţă în special în domeniile construcţiilor, instalaţiilor, transporturilor şi agriculturii, spune Sasha Mayer de la Asociaţia Sindicatelor Naţionale pentru Radio România. “Îi căutăm pe migranţi, vrem să vedem unde lucrează şi în ce condiţii locuiesc, încercăm să comunicăm cu aceştia în limba lor, în bulgară, în română, în poloneză, să aflăm ce probleme au. Dacă de exemplu ca muncitor migrant eşti plătit conform legii, dar nu ai concediul plătit sau concediu medical dacă este nevoie, pentru mine acestea sunt abuzuri, înseamnă exploatare, dar pentru unii migranţi nu contează, pentru că primesc mai mult decât în ţara de origine şi atunci nu luptă pentru mai mulţ chiar dacă au dreptul la mai mult” spune Sasha Mayer. Uniunea Europeană nu a fost pregătită pentru extinderea din 2004, care a fost o decizie pur politică, spune Jan Cremerş cercetător la Institutul de Studii Avansate pentru Piaţa Muncii din cadrul Universităţii din Amsterdam, fost membru al Parlamentului European, autor al multor cărţi despre piaţa muncii din Uniunea Europeană. “Atunci când a apărut piaţa liberă, erau numai 15 state membre, iar diferenţele dintre ţări nu erau foarte mari, nivelul de trai era apropiaţ nu era nevoie de legislaţie socială. Extinderea care a urmat a fost importantă politic, dar a apărut imediat o diferenţă între vechile state membre şi cele noi, care nu au cunoscut prea multe reguli pe piaţa muncii. În multe din aceste ţări, nici nu se auzise de negocieri pentru un contract colectiv de muncă şi atunci a apărut legislaţia naţională, pe când în ţările vestice partenerii sociali îşi organizează singuri sectoarele” a explicat Jan Cremers. El este de părere că în acest moment soluţia cea mai bună trebuie să vină de la organizaţiile de angajatori şi angajaţi, care trebuie să-şi asume anumite responsabilităţi. “Sectorul construcţiilor din România, care încearcă să aibă un contract colectiv de muncă pe care să-l respecte toată lumea, este un bun început. Nu trebuie să aşteptăm întotdeauna să intervină legiuitorul” a precizat fostul parlamentar european.
Sursa foto:www.ziare.com
