[VIDEO] Povestea lui Joséphine Baker, prima femeie afro-americană celebrată în Panthéon

Există oameni care au reușit în viața lor să schimbe mentalități, să devină nemuritori prin ceea ce au făcut cu harul primit la naștere. Oameni cărora titulatura de legendă li se potrivește fără niciun fel de negare. Oameni care s-au ridicat deasupra vremurilor și au rămas în constelația celor care gloria le este un postament pentru veșnicie.

Articol editat de Anca Bălălău, 2 octombrie 2022, 11:54

Astăzi, despre o asemenea legendă despre care Ernest Hemingway spunea că este „cea mai senzațională femeie pe care a văzut-o vreodată vreodată”- Josephine Baker.

S-a născut pe 3 iunie 1906 cu numele de Freda Josephine McDonald în St. Louis, Missouri. Josephine Baker, a fost fiica nelegitimă a unui producător evreu de instrumente muzicale, Eddie Carson și o spălătoreasă de culoare, Carrie McDonald. A crescut în cartierele sărace din St. Louis. În 1907, mama ei va naște un băiat pe nume Richard, în același timp tatăl ei va părăsi familia. În anul 1911, mama ei se recăsătorește și va naște încă doi copii. La data de 2 iulie 1917, Josephine Baker va face cunoștință cu cruzimile unui pogrom în St. Louis, când au fost uciși mai multe sute de afroamericani. Această experiență a marcat-o și a determinat-o să devină mai târziu o militantă contra rasismului.

Cu tatăl său plecat, Josephine a avut o copilărie dificilă. Mama ei a muncit din greu ca spălătoreasă , dar familia a făcut foamea, deseori. Când Josephine avea opt ani, a trebuit să meargă la muncă pentru a se putea hrăni. A lucrat ca servitoare în casele oamenilor bogați și chelneriță.

Lui Josephine îi plăcea să danseze și uneori dansa la colțurile străzilor orașului pentru bani. Curând a primit un loc de muncă dansând în spectacole locale de vodevil. Era o dansatoare, actriță și cântăreață talentată. A început să primească roluri mai importante și, în 1923, a câștigat un loc în musicalul de pe Broadway – Se amestecă de-a lungul.

În 1925, Josephine Baker s-a mutat la Paris, în Franța,unde a debutat într-un spectacol numit La Revue Negre. Spectacolul a avut succes și Josephine a decis să facă din Paris noua sa casă. A rămas celebru dansul său îmbrăcată doar într-o fustă de banane ce a avut loc în timpul unui spectacol numit Nebunia zilei.

În următorii zece ani, Josephine a devenit una dintre cele mai mari vedete din Europa. A cântat, a dansat în spectacole și a jucat în filme. A cumpărat o casă mare în sudul Franței, numită Chateau des Milandes, iar mai târziu, va adopta 12 copii dintr-o varietate de țări pe care i-a numit „Tribul Curcubeului”. Josephine a încercat prima dată să se întoarcă în Statele Unite în 1936 pentru a juca în Ziegfeld Follies. Din păcate, a primit recenzii slabe și s-a întors în Franța. Cu toate acestea, Josephine s-a întors din nou în anii 1950.
De data aceasta a primit recenzii extraordinare.

Când Baker s-a întors în Statele Unite, unele cluburi au dorit ca ea să cânte pentru public segregat (unde participau doar albi sau oameni de culoare). Artista nu era de acord și a refuzat să cânte pentru un public separat. De asemenea, s-a pronunțat împotriva cluburilor și hotelurilor care refuzau oamenii de culoare.

În 1963, ea a fost unul dintre cei care au vorbit alături de Martin Luther King Jr. la „March on Washington”, la unul dintre cele mai mari mitinguri politice ce au avut loc pentru drepturile omului. În ianuarie 1966, a primit o invitație din partea revoluționarului comunist cubanez, Fidel Castro, pentru a concerta la cea de-a VII-a aniversare a Revoluției sale la Havana, Cuba. Spectacolul a avut loc în aprilie și a avut un număr record de participanți. În 1973, a susținut un spectacol la Carnegie Hall din New York, unde a fost ovaționată minute în șir de publicul ridicat în picioare. În 1974, a cântat la Royal Variety la London Palladium. În acel an, a jucat și pentru Gala Crucii Roșii Monaco, chiar înainte de a sărbători cel de-al 50-lea an al carierei sale. Au venit să o omagieze vedetele timpului, inclusiv Mick Jagger, Diana Ross și Sophia Loren.

La câteva zile după spectacol, pe 12 aprilie 1975, Josephine a murit la vârsta de 68 de ani, din cauza unei hemoragii cerebrale.
Înmormântarea sa a avut loc la L’Eglise de la Madeleine, unde a primit onoruri militare franceze. A fost înmormântată la Monaco lângă soțul ei, fiul Moise și prințesa Grace de Monaco, prietena sa de-o viață.

A fost introdusă în Walk of Fame din St.Louis. Casa ei, „Château des Milandes”, este listată ca „monument istoric” de către Ministerul Culturii francez.

În 1991, un film TV biografic inspirat din viața ei, intitulat „Povestea lui Josephine Baker” a fost difuzat pe HBO. Ea a fost descrisă în multe opere de artă, fie în filme, literatură sau televiziune. A fost portretizată în musicalul „A La Recherche de Josephine – New Orleans for Ever”, în filmele „Frida”, „Anastasia”, „Les Triplettes de Belleville”, „Das Boot” și „Midnight in Paris”. A fost menționată în operele literare, „Es Muss NichtImmerKaviarSein”, „Josephine’s Incredible Shoe & The Blackpearls” de Peggi Eve Anderson-Randolp și în piesa „Josephine and I”. Cântăreață și actriță americană, Beyonce Knowles este extrem de influențată de ea. A purtat o versiune a costumului ei „Dansebanane” pentru piesa „Deja Vu”. De asemenea, a fost văzută dansând într-un pahar de șampanie numit „La Baker” într-unul dintre videoclipurile sale muzicale, „Naughty Girl”.

Cea care a cucerit publicul cu spectacolele sale de dans fascinante și a devenit „cea mai bine plătită fată de cor din vodevil”, venerată pentru frumusețea ei exotică, s-a bucurat de celebritate timp de aproape 50 de ani. A jucat și în câteva filme. Din păcate, rasismul a pus constrângeri în cariera sa și nu a fost bine primită în Statele Unite ale Americii. Artista a făcut spionaj pentru Mișcarea de Rezistență Franceză, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, adunând informații secrete despre trupele germane. Acest lucru i-a adus unul dintre cele mai înalte onoruri militare franceze, „Croix de guerre”, fiind prima americancă decorată. De asemenea a adus contribuții notabile la Mișcarea pentru Drepturile Civile, refuzând să concerteze în cluburi segregate și participând la demonstrații active.

Josephine Baker a iubit copiii, animalele, muzica, dansul, oamenii și Franța, țara sa de adopție.Avea o varietate de animale de companie exotice, inclusiv un leopard pe nume Chiquita și un cimpanzeu pe nume Ethel.

Există oameni care au reușit în viața lor să schimbe mentalități, să devină nemuritori prin ceea ce au făcut cu harul primit la naștere. Oameni cărora titulatura de legendă li se potrivește fără niciun fel de negare. Oameni care s-au ridicat deasupra vremurilor și au rămas în constelația celor care gloria le este un postament pentru veșnicie.

Josephine Baker , copilul fără copilărie, a învins timpul, a dat un nume valorilor umane fiindcă și-a impus principii pe care le-a slujit, așa cum prin arta sa a fost un mesager al frumosului.

Pentru ea, în urma unei inițiative ce a fost susținută printr-o scrisoare semnată de 37.000 de persoane, a fost luată hotărârea ca un centotaf umplut cu pământ din Monaco, din Paris, de la castelul Milandes din Dordogne – în care Joséphine Baker a trăit cu familia sa timp de 20 de ani – și din Saint-Louis, orașul ei natal, să fie depus în Panteonul din Paris. Ceremonia a avut loc la 30 noiembrie 2021,în prezența președintelui Franței, Emanuel Macron. Odată ajuns în monument, cenotaful a fost coborât în criptă. Sicriul, la fel ca toate celelalte care se află deja aici, poartă numele, data nașterii (1906) și cea a decesului (1975). Joséphine Baker este cea de-a VI-a femeie și prima afro-americană care este celebrată în Panthéon.

Foto wikipedia