De mai mulți ani, trenul nu mai vine la Ionel. Dar nici Ionelul nu mai există, căci a revenit la denumirea de altădată – Iohannisfeld – sat pe care președintele Klaus Iohannis nu a avut încă ocazia să-l viziteze, deși au ceva comun în nume.

Aproape 40 la sută dintre cei peste 900 de locuitori de astăzi ai Ionelului, dar de altfel nici nu prea mai sunt acasă, căci au ales calea străinătății pentru a munci pe euro și nu pe… nasturi. Iar cei care n-au plecat încă sunt navetiști cu autobuzul pus la dispoziție de angajatorii din oraș.

Dacă președintele care are ceva în comun cu Iohannisfeld-ul nu a urcat în trenul de Ionel niciodată, trebuie să mărturisesc că eu am făcut-o. Am ajuns pe la șapte la Gara de Nord, mi-am luat bilet doar pentru mine, nu și pentru cățelușul cu părul creț pe care îl aveam într-o sacoșă pentru a-l duce părinților.

Am mers la peroanele de Reșița și am așteptat trenul. M-am foit pe la chioșcurile alimentare, apoi am văzut un tren tras la linia de unde îl luam de obicei. Am urcat într-un vagon fără să citesc plăcuța și deodată trenul a și pornit, deși nu era încă ora de plecare.

La un moment dat am observat că stâlpii de telegraf treceau altfel pe lângă mine decât în mod obișnuit. La Săcălaz am crezut că nu văd bine, m-am frecat la ochi și când m-am dumirit, trenul a luat-o iar din loc. Bine că n-a venit controlorul, dar când a apărut, cățelușul se cam agitase și era să iasă cu totul din sacoșă.

Așa a trecut și Beregsău Mare. Când a ajuns la mine, am scos biletul și conductorul mi-a spus că am încurcat trenul. Am coborât la Cărpiniș, cu cățeluș cu tot, și nu am mai văzut, cu acea ocazie, Ionelul.

Cu primul tren m-am întors în Gara de Nord și am pornit în direcția opusă, pentru a duce cățelușul la destinație. Spre deosebire de copiii de acum din Iohannisfeld, eu am fost o dată în trenul de Ionel, chiar dacă am ratat o parte a călătoriei. Ei, însă, astăzi nu mai au ocazia să facă măcar o mică excursie cu trenul, fie și greșită, până la Timișoara, în „Săptămâna altfel”.

De aceea, m-am făcut solul lor și l-am întrebat pe primarul Valentin Pascu dacă acești copii nu ar merita măcar o dată pe an o asemenea excursie. El mi-a explicat că toate demersurile făcute de primărie și listele de semnături ale cetățenilor s-au dovedit zadarnice pentru că trenul nu va mai veni niciodată la Ionel, cum nu va mai fluiera nici în multe alte localități cu linii feroviare din Banat.

Dacă ținem seamă că, spre Ionel, trenul a circulat mai bine de un veac, înseamnă că ne-a întors acum în timp și-l retrăim de la 1895 de-a îndoaselea…

Sursa: renasterea.ro