S-a sinucis, la 74 de ani, din prea multă iubire. Povestea de dragostea a lui Ștefan Augustin Doinaș și a balerinei care l-a scăpat de închisoare

Articol editat de Radio Resita, 13 iulie 2018, 07:34

Toată presa vremii a relatat nefericitul caz iar biletul pe care Irinel Liciu l-a scris înainte să moară a devenit celebru. Fosta prim balerină a scris simplu și profund, pe o foaie de hârtie, înainte să-și ia viața: “Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”.

Povestea de dragoste a celor doi a fost  relatată și întoarsă pe toate fețele de jurnaliștii care au căutat să înțeleagă gestul femeii. Cei doi s-au îndrăgostit la prima vedere atunci când s-au întâlnit, în anii 50, în casa unui prieten comun. A urmat o poveste de dragoste care pare desprinsă din filme. În anul 1957 Ștefan Augustin Doinaș a fost arestat deoarece „a omis “ să-și toarne un coleg de la o revistă la care lucrau împreună. A fost condamnat la doi ani de închisoare iar balerina Irinel Liciu și-a folosit toată influența pe care o avea ca să-și salveze iubitul din pușcărie.

A reușit, la aproape un an de la sentință, să-l scoată pe Doinaș din închisoare datorită influenței pe care o dobândise prin obținerea titlului de „Artist Emerit” și a oamenilor influenți care îi apreciau prestațiile pe scenă. Doinaș a fost eliberat în 1958 și imediat s-a căsătorit cu balerina care îl scăpase de închisorile comuniste.

Au urmat vremuri grele pentru tânărul cuplu, Augustin Doinaș fiind un artist interzis de comuniști și neavând o sursă stabilă de venit. A fost întreținut de soție, care a continuat să evolueze pe scenă. Irinel Liciu a renunțat la rolul de prim balerină la sfârșitul anilor 60, atunci când poetul a părăsit țara. Ultima oară a urcat pe scenă în anul 1970 când a jucat exact în același rol în care debutase pe scena Operei Naționale. După aceea nu a mai intrat niciodată în sala de spectacole, nici măcar ca simplu spectator.

Povestea de dragoste a celor doi a continuat și din păcate, la sfârșitul anilor 90, poetul s-a îmbolnăvit de cancer. Ca întotdeauna, Irinel i-a stat aproape, l-a ajutat să se lupte cu boala și a făcut tot posibilul să-și salveze partenerul de viață. Din păcate, pe 25 mai 2002, Doinaș s-a stins pe masa de operație și Irinel a refuzat să-i supraviețuiască. S-a dus acasă și a scris unul din cele mai frumoase bilete de adio din toate timpurile după care a luat un pumn de pastile.

Chiar dacă s-a sinucis, Irinel a fost înmormântată alături de partenerul său pe Aleea Academicienilor din cimitirul Belu și a beneficiat de o slujbă creștinească ca urmare a unei dispense primite de la Patriarhie.

În afara operei neprețuite lăsată pentru posteritate de Ștefan Augustin Doinaș  și a carierei strălucite de balerină a lui Irinel, cei doi au lăsat în urmă una din cele mai frumoase povești de dragoste din cultura română, o poveste cu un final tragic și cu un bilet de adio care te cutremură. La 74 de ani, Irinel și-a luat viața din prea multă iubire: “Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”.