Povestea bisericii româneşti unice în lume: jumătate ortodoxă, jumătate catolică

La 56 de kilometri de municipiul Botoşani, traversând ţinutul Dorohoiului, aproape de ultima graniţă a Uniunii Europene, în nordul extrem al României lângă vestiţii Codrii ai Herţei, se află un sat numit Hilişeu Crişan. În aparenţă pare un sat sărac, tipic nordului uitat al României, un cătun aproape de graniţa cu Ucraina, unde în afară de animalelele din gospodării, casele joase din chirpici şi câţiva ţărani luaţi cu muncile câmpului sau adunaţi la crăşmă nu ar mai fi nimic de văzut.

Pe partea stângă a drumului, dinspre Dorohoi către Hilişeu Horia, este un monument amplasat chiar la marginea şoselei indică existenţa unui monument istoric de categoria A, adică de interes naţional.

Pe deal se zăreşte un monument uluitor prin frumuseţea sa: o veche biserică ortodoxă din lemn, frumos decorată, înlănţuită de un zid cu sfinţi şi o clopotniţă ce aduce aminte de mănstirile catolice ale benedictinilor. Propriu-zis, pe deal se vede o biserică unicat, aşa cum nu se mai găseşte nicăieri în lume şi care pentru prima dată de la Schisma din 1054, uneşte în trupul ei catolicismul şi ortodoxia. ”Este biserica jumătate catolică, jumătate ortodoxă. Un unicat, o adevărată bijuterie arhitectonică a unor vremuri de mult apuse”, spune Dănuţ Huţu, directorul Direcţiei de Cultură din Botoşani.

Pe vizitator prima dată îl întâmpină masiva clopotniţă a lăcaşului de cult, cosntruită din cărămidă, pe bază de piatră. Zidurile  ca şi clopotniţa au influenţe baroce, semănând mai mult a incintă de mănăstire apuseană şi pe care nimeni nu s-ar aştepta să le găsească în nordul României. Pe zid, tot de influenţă barocă se află 13 statui catolice, schulptate direct în piatră. Sunt impozante fiindcă sunt făcute în mărime naturală şi îi reprezintă pe cei 12 apostoli alături de Iisus Hristos. Trecând de poarta, tot de influneţă catolică, se ajunge în faţa unei biserici ortodoxe din lemn, care este defapt inima acestui complex bisericesc. Impresionează prin dimensiunile şi vechimea ei.

Este o biserică ţărănească de acum mai bine de 200 de ani, ridicată din bârne groase de stejar, peste care a fost decorat cu grijă lemnul. Acoperită cu draniţă şi un frumos pridvor făcut ”din bardă” completează această construcţie ortodoxă după model ucrainian. Un balaur cu două capete, străjuieşete pridvorul alături de cinci rozete, simboluri misterioase, a căror însemnătate sau înţeles nu a fost descifrat nici astăzi. Dincolo de uşile masive de lemn, interiorul bisericii se deschide cu smerenie. Impresionează în lumina diafană, lăsată să intre atât cât trebuie de ferestrele înguste, catapeteasma din lemn de tei.

”Este un adevărat model al măiestriei artei lemnului această catapeteasmă. Este lucrată cu foiţă de aur şi este formată din şapte rânduri de icoane  în coloane cilindrice, cu sculpturi vegetale, ramuri, frunze şi fructe poleite cu aur.”, spune preotul paroh din Hilişeu Crişan, Gabriel Derscariu, care îngrijieşte de vechea biserică. Totodată în interior se află un jilţ boieresc din lemn masiv, împodobit cu icoane şi simboluri ciudate, alături de un amvon sculptat cu măiestrie în lemn, protejat de un uriaş vultur sculptat.   ”Este o îmbinare uluitoare de stiluri. Când vorbim de stiluri atât de diferite, oricine s-ar aştepta să iasă un kitsch. Nu este vorba despre aşa ceva aici. Este artă curată. Meşterii au reuşit să armonizeze aceste două stiluri diferite în aşa măsură încât a rezultat o capodoperă”, spune Dănuţ Huţu.

Biserica jumătate ortodoxă, jumătate catolică a început să fie ridicată în anul 1802. Atunci toată ţinuturile de până la Dorohoi aparţineau mari familii boiereşti Curt. Istoricii spun că erau mari proprietari de pământuri, unde cultivau în principal grâul roşu, bogăţia, ţinuturilor Botoşanilor. Centrul stăpânirii boierilor din familia Curt, unde avea şi conacul era satul de astăzi Hilişeu Crişan. ”Pe vremea boierilor se chema satul Curt. Că aici avea casa lui mare. Era bine, spune bunicul meu cu boierii ai lui Curt. Era grâu mult şi satele astea erau bogate. Şi boierii erau foarte bogaţi”, spune un bătrân din Hilişeu Crişan. În 1802, Vasile Curt ridică pentru oamenii din sat o biserică din lemn cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”. Este biserica ortodoxă din lemn care se află astăzi în mijlocul complexului.