Perseidele luminează cerul săptămâna aceasta. Fenomenul va fi foarte uşor de văzut din România

Articol editat de Gerhard Chwoika, 10 august 2015, 17:30

Curentul anual de meteori Perseide, probabil unul dintre cele mai îndrăgite, va fi “responsabil” în 2015 de un adevărat spectacol în orele de dinaintea zorilor din zilele de 11, 12, 13 și 14 august. Anul acesta, semiluna în scădere apare pe cer cu puţin înainte de răsăritul Soarelui şi nu va sta în calea pasionaţilor de astronomie sau a curioşilor care îşi doresc să ia parte la sesiuni de observaţii astronomice şi să vadă până la 100 de meteori pe oră la maximul de intensitate al curentului, în noaptea dinspre 12 spre 13 august.

Deși numărul lor este greu de anticipat cu exactitate, pentru că avem parte în această perioadă de nopţi întunecate, ne putem aştepta să vedem cel puţin unul la câteva minute. Meteorii apar ca dungi trecătoare de lumină cu durata mai mică de o secundă, dar cele mai strălucitoare lasă în urmă trasee de gaze vaporizate şi molecule de aer, care pot dura câteva secunde până să se estompeze.

În fiecare an, începând cu 17 iulie şi până pe 24 august, Pământul trece prin calea orbitală a cometei Swift-Tuttle, “părintele” Perseidelor. Resturi de la această cometă ajung în atmosfera superioară a Pământului cu viteza de 210 000 km pe oră, luminând cerul în timp de ard. Dacă se întâmplă ca Pământul să treacă printr-un mănunchi neobișnuit de dens de meteoroizi – deşeuri spaţiale de la cometă – vom vedea un număr mult mai mare de meteori.

Radiantul, adică punctul aparent din care par să vină Perseidele, se găseşte în constelația Perseu în apropiere de celebrul Roi Dublu. Prin urmare, ploaia de meteori este numită în onoarea constelației Perseu. Chiar şi aşa, aceasta este doar o aliniere întâmplătoare a radiantului ploii de meteori cu constelația Perseu. Stelele din constelaţie se află la ani lumină distanță, în timp ce aceşti meteoroizi ard la aproximativ 100 km deasupra suprafeței Pământului. Dacă un meteoroid supravieţuieşte arderii şi ajunge la sol intact, atunci porțiunea din el rămasă se numește meteorit. Puțini meteoroizi din ploi de meteori devin meteoriţi, datorită naturii subțire a deşeurilor lăsate de cometă.

Stelele căzătoare se numesc “meteori” şi reprezintă, de fapt, dârele luminoase care se văd uneori noaptea pe cer şi sunt produse de “meteoroizi”, obiecte cosmice care intră în atmosfera terestră. Ca dimensiune, un meteoroid este mai mic decât un asteroid, iar dacă obiectul supravieţuieşte frecării cu aerul, va cădea pe sol, caz în care se numeşte “meteorit”. Cei mai mulţi meteoroizi care intra în atmosfera Pământului, însă, sunt atât de mici încât se pot vaporiza complet şi nu ajung niciodată la suprafaţa planetei. Există, desigur, anumite perioade ale anului în care meteorii se văd pe cer în număr mai mare decât de obicei, fenomenul fiind cunoscut drept “ploaie de meteori”.

Sursa: gds.ro