O supraviețuitoare româncă a lagărului de la Auschwitz: Mâncam pietre cu nisip și apă

Articol editat de Mirabela Afronie, 7 mai 2016, 11:48

Reinhold Hanning, un fost gardian SS din lagărul de la Auschwitz trebuie să răspundă pentru faptele sale în fața Tribunalului din Detmold (în apropriere de Bielefeld, Germania). El este acuzat de complicitate la uciderea a peste 170.000 de oameni, majoritatea evrei.

Hanning recunoaște că în perioada 1943-1944 a fost gardian la Auschwitz, dar infirmă acuzațiile că ar fi participat la crime. Procurorii susțin că au dovezi că bărbatul prelua deținuții din tren și îi însoțea la camerele de gazare.

Hedy Bohm este unul dintre cei patru supraviețuitori ai lagărului de la Auschwitz care au acceptat să depună mărturie împotriva fostului gardian SS.

Ea a sosit cu fiica sa din Toronto, pentru a se uita în ochii bărbatului care a contribuit la uciderea părinților ei în urmă cu 72 de ani. “Pentru mine este un cadou uriaș că mă pot afla aici și pot povesti despre suferința mea”, a declarat Hedy, citată de Westfalenblatt.

Singură la părinți, tânăra pe atunci de 16 ani a fost despărțită de mama și de tatăl ei încă de la sosirea în lagăr. “În mai 1944 am fost deportați alături de alți evrei maghiari în fabrica morții de la Auschwitz. Mărimea lagărului depășea orice imaginație. La selectia de la sosire, tatăl meu, un om care n-a făcut rău nimănui, a fost separat de noi. N-am apucat să îmi iau rămas bun. De atunci nu l-am mai văzut. Imediat au luat-o și pe mama. Am țipat după ea. S-a întors, n-a scos un sunet și au dus-o. N-am mai văzut-o niciodată”, își amintește femeia.

„Am rămas singură printre străini. Mi-au dat hainele de deținut și papuci cu tălpi din lemn. Când ploua, baraca se umplea de apă. Ca să nu dorm în băltoacă, am ales o bucată de lemn. Foamea m-a acompaniat tot drumul. Ni se servea un fluid maroniu. Bucăți de crengi, pietricele și nisip cu apă. Asta numeau ei supă. Din când în când, ne dădeau o bucățică de pâine, ceva marmeladă sau cașcaval. Nimic mai mult“, adaugă ea.

„Nu am putut conștientiza ce mi se întâmpla. Nu știam unde sunt și de ce mă aflu acolo. Credeam că visez. Într-o noapte din august 1944 am fost duse într-o baracă, dezbrăcate și urma să fim gazate. Dar, în dimineața următoare au selectat câteva fete mai tinere să fie duse la muncă în fabrica de muniție din Wolfsburg. Eram printre cele selectate. Acolo am fost eliberată de soldații americani în aprilie 1945. Încă mă urmăresc evenimentele din acea vreme“, a încheiat octogenara.

Hedy Bohm s-a întors către inculpatul Reinhold Hanning și l-a rugat să se uite în ochii ei. Bărbatul a refuzat. Procesul continuă.

Sursa; miscareaderezistenta.ro