Eroina Unirii de la 1859 – Ecaterina Conachi

Născută în 1828 la moșia părinților, ca unic copil și una dintre cele mai bogate moștenitoare din Moldova a logofătului Costache Conachi şi a Smarandei, care mai avea un fiu dintr-o căsătorie anterioară, pe Costache Negri, Ecaterina Conachi a fost alintată de mică, spunându-i-se Cocuța. Rămas văduv când Cocuța avea patru ani, Costache Conachi s-a ocupat singur de educaţia şi creşterea fiicei, dar și de viitorul acesteia.

Articol editat de Valentina Adam, 24 ianuarie 2026, 07:17

Când Cocuța avea 17 ani, tatăl i-a aranjat căsătoria cu Nicolae Vogoride

La cununia din biserica de la Ţigăneşti, unde logofătul Costache îşi avea moşia şi conacul, a asistat şi domnitorul Mihai Sturdza.

Însă, înalta societate din Moldova a fost scandalizată de aranjament. Vasile Alecsandri a scris poezia „Tzélébiade”, în care îl ridiculiza pe ginerică, al cărui tata, Ştefan Vogoride, un grec împământenit nu cu multă vreme în urmă, nutrea pentru fiul său visuri de mărire. La dorința logofătului care nu avea alt moștenitor, noua familie şi-a luat şi numele de Conachi, pentru a-l duce mai departe.

Cum bănuiau cei care criticaseră căsătoria, Nicolae Vogoride s-a dovedita un tip grosolan, care își dorea averea lui Costache Conachi. Ba, mai mult, după moartea logofătului, Cocuța a afăcut imensa greșeală a a-i da soţului ei, Nicolae Conachi Vogoride, o împuternicire pentru administrarea întregii averi pe care ea o moştenise.

Vogoride a vândut cam toată averea lui Conachi

Ajuns caimacam al Moldovei după moartea subită a lui Theodor Balș, Vogoride primise asigurări de la otomani și austricei că, dacă împiedică unirea Principatelor Române va fi căftănit domnitor.

Însă, Cocuța era, ca și fratele său de mamă, Costache Negri, unionistă înflăcărată.

Pusă în situaţia de a alege între a deveni prima doamnă a Moldovei şi simțămintele sale patriotice, s-a retras la moşia de la Ţigăneşti, unde a transformat conacul lăsat de tatăl ei într-un avanpost al luptei împotriva nelegiuirilor caimacamului Nicolae Conachi Vogoride. A devenit extrem de activă în tabăra unioniştilor, alături de fratele ei Costache Negri, de viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza, care se bănuia că-i era amant, de Mihail Kogălniceanu, Alecsandri şi Alexandru Moruzi.

Scandal internațioal

Când Vogoride a falsificat votul pro-unire al adunării ad-hoc, Cocuța Conachi i-a sustras corespondenţa secretă cu Înalta Poartă şi Imperiul Habsburgic. Astfel, tabăra unionistă a avut dovada complotului prin care partida unionistă trebuia să piardă alegerile din Moldova. Erau două categorii de scrisori. În unele Vogoride era sfătuit cum să obstrucţioneze unirea şi în altele i se aduceau felicitări pentru falsificarea voturilor.

Una peste alta, dovezile desprinse din scrisori erau de necontestat. Cocuţa a înmânat prada lui C. Negri şi lui D. Rallet. Aceştia le-au înmânat ambasadorului Franţei la Bucureşti, iar  el le-a expediat la Bruxelles, la revista „L’Etoile de Danube”, unde au fost imediat publicate.

Ziarele occidentale au luat foc, scrisorile fiind preluate instantaneu în presa pariziană, londoneză, prusacă etc. Diplomaţii moldoveni s-au năpustit la Paris. Marele prieten al românilor era Napoleon al III-lea. El s-a oferit şi de această dată să ajute. Cheia era însă la Istanbul, dar împăratul nu avea acces acolo. A invitat-o pe Regina Victoria a Angliei la o întrevere. S-au întâlnit la Osborne. Lucrurile erau clare. Dovezile nu puteau fi contestate. Regina a intervenit, cu succes la sultan. Acesta a dispus repetarea testului electoral, sub stricta supraveghere a Puterilor Garante. Noul scrutin , desfăşurat la 22 septembrie 1857 a fost concludent. Două-trei voturi împotrivă. Rezultatul nu a mai putut fi măsluit. Noii aleşi au fost sărbătoriţi „cu muzică militară.  Pe uliţe, oraşul era luminat ca ziua”. N. Vogoride a luat, după un an, drumul pribegiei. Bătăliile viitoare din 5  şi 24 ianuarie 1859 aveau drum liber.

După Unire, Cocuța Conachi l-a părăsit pe Nicolae Vogoride, cu care a avut patru copii, şi a călătorit prin Europa.

În 1864, s-a recăsătorit la Roma cu prințul Emanuele Ruspoli⁠, cu care a avut cinci copii. Alături de Emanuele, care a devenit unul dintre apropiaţii regelui italian Vittorio Emanuele II, a militat, cum făcuse și în Principate, pentru unirea Italiei.

Românca, fără de care Mica Unire ar fi fost stopată, a murit la Genova în februarie 1870, răpusă de malarie și a fost înmormântată, conform dorinței sale, la moșia familiei de la Țigănești, județul Galați. Avea doar 41 de ani.

Dorinţa i-a fost îndeplinită. În tradiţia orală a satului  se păstrează opinia că stăpâna lor ar fi murit în preajma conacului, în urma unei căzături de pe cal. Există chiar o movilă care poartă numele Cocuţei şi unde, spune legenda,  ar fi avut loc accidentul.

Din păcate, Cocuţa Conachi n-a primit niciodată cuvenitele onoruri pentru contribuţia ei fundamentală al Unirea Principatelor. „În altă ţară cu sentimentul recunoştinţei, cultivat prin tradiţie, fapta Cocuţei Vogoride ar fi fost eternizată, dacă nu printr-un monument, cel puţin printr-o placă comemorativă. Şi cu ea s-ar fi mândrit femeia româncă”, spunea în anul 1927 istoricul Gh.N. Munteanu, citat de Ioan Brezeau în volumul menţionat mai înainte.

Urmărește-ne și pe Google News