Doina Lemny: Brâncuşi nu a avut nicio relaţie cu Maria Tănase; legendele îi strică puţin imaginea

Istoricul de artă Doina Lemny, care cercetează de circa 30 de ani opera şi viaţa lui Constantin Brâncuşi, susţine că circulă multe legende despre marele sculptor care îi strică puţin imaginea, cum este şi cea legată de relaţia de dragoste cu Maria Tănase, care în realitate nu a existat.

Potrivit Doinei Lemny, povestea relaţiei dintre Constantin Brâncuşi şi Maria Tănase a pornit tot de la un oltean, avocatul şi scriitorul Petre Pandrea, care a povestit, ca şi cum ar fi fost în atelier, întâlnirea dintre cei doi care ar fi avut loc în 1937, când în realitate artista a fost la Paris în 1939 la Expoziţia Universală, la pavilionul României, unde s-au şi fotografiat.

‘Legendele sunt frumoase, dar uneori sunt dăunătoare. Brâncuşi a cunoscut-o o singură dată pe Maria Tănase, în 1939, şi este un document la Biblioteca Academiei Române în care el este fotografiat alături de Maria Tănase. Maria Tănase a fost în 1939 la Expoziţia Universală la pavilionul României, unde s-a dus şi ea cum ne ducem şi noi la Pavilionul României şi s-au fotografiat. Ei, de aici a pornit o întreagă poveste, tot de la un oltean, de la Petre Pandrea, care a interpretat şi a scris despre dragostea Mariei Tănase cu Brâncuşi de parcă ar fi fost în cameră. Nu a fost nimic. Eu m-am sfătuit foarte mult cu doi istorici care au publicat biografia Mariei Tănase şi mi-au confirmat că nu a fost nimic. Ei s-au întâlnit o singură dată. Petre Pandrea spune că s-au iubit în atelier la Brâncuşi în 1937, la Expoziţia Universală de la Paris. Or, Maria Tănase nu a fost în 1937 la Paris. Deci legenda s-a legat din nişte poveşti spuse aşa… Sigur că ne place să spunem că două staruri s-au iubit’, a spus Doina Lemny, luni, la Centrul Brâncuşi din Craiova, unde a ţinut conferinţa ‘Brâncuşi: incursiune în opera şi viaţa artistului’, cu ocazia împlinirii a 148 de ani de la naşterea artistului.

Ea a susţinut că în colecţia de discuri a lui Brâncuşi nu există discuri Maria Tănase. ‘Sunt şi alte legende pe care încerc nu să le distrug, dar legendele despre Brâncuşi trebuie potolite, pentru că strică puţin imaginea lui Brâncuşi’, a afirmat Lemny, autoarea cărţii ‘Brâncuşi, la chose vraie/Brâncuşi, în căutarea lucrului adevărat’, care pregăteşte o biografie a marelui sculptor.

Potrivit criticului de artă, Brâncuşi a inventat arta modernă preluând o metodă ancestrală a cioplirii directe în material fără modelaj şi aceasta i-a dat posibilitatea să intre în dialog cu materialul, dar l-a şi împiedicat să lucreze foarte repede.

‘Am publicat lucrarea ‘Brâncuşi, la chose vraie/Brâncuşi în căutarea lucrului adevărat’ pentru că a pornit întotdeauna de la ceea ce este adevărat, de la realitate, pornind de la ceea ce a spus Brâncuşi: că el se leagă de lucrul adevărat, de ‘chose vraie’. (…) Am dorit să marchez câteva evenimente importante din viaţa lui Brâncuşi. Anul 1907 pentru el e un an determinat. În 1906 a fost remarcat la un salon din Paris de către Auguste Rodin (…). Brâncuşi a stat 4 luni, şi nu o lună, în atelier la Rodin ca practician. A inventat arta modernă preluând o metodă ancestrală a cioplirii directe în material fără modelaj şi aceasta i-a dat posibilitatea să intre în dialog cu materialul şi împiedicându-l să lucreze foarte repede. Brâncuşi nu i-a întors niciodată spatele lui Rodin, pentru că Brâncuşi nu întorcea spatele nimănui şi nici ţării. A avut foarte multe comenzi din ţară, dar nu a răspuns la toate nu pentru că s-a supărat, ci pentru că pur şi simplu nu a avut timp sau nu a avut inspiraţie’, a spus Doina Lemny.

Aceasta a precizat că lucrările ‘Sărutul’ şi ‘Cuminţenia Pământului’ marchează ruptura lui Brâncuşi cu Rodin şi a prezentat cele trei mari scandaluri în care Brâncuşi a fost implicat: cel legat de Mademoiselle Pogany, cu care a participat alături de alte cinci opere la o mare expoziţie (Armory Show la New York, din 1913, organizată de un grup de artişti americani şi francezi) şi cu care surprins publicul şi presa americană, care a batjocorit opera, fiind ‘râsul tuturor publicaţiilor’; cel din 1920, de la salonul independenţilor din Paris, cu opera Prinţesa X, ‘care poate fi un bust de femeie, dar şi un falus, depinde cum o priveşte’, motiv pentru care Picasso a chemat prefectul să îl oblige pe Brâncuşi să scoată opera din Salon, însă Brâncuşi a fost susţinut de vreo 70 de personalităţi; iar ultimul scandal a fost legat de Pasărea în văzduh, cu care a participat în 1926 la Brummer Gallery, din New York.

Doina Lemny a mai vorbit despre mâncarea românească pe care marele sculptor o pregătea la Paris, dar şi despre muzele sale, delicateţea acestuia faţă de femei şi relaţiile de dragoste.

‘Brâncuşi spunea că pregăteşte cine româneşti şi toată lumea care se ducea spunea ‘mergem la Brâncuşi să mâncăm mâncare românească’. Singura mâncare românească era mămăliga, dar făcea o costiţă de miel pe care turna mujdei de usturoi. Sigur, era mâncare românească. Şi cu aşa-zisa şampanie, un vin şpriţat. Acestea sunt anecdote care îmbogăţesc personajul lui Brâncuşi, pentru că Brâncuşi era un mare actor. Ultimul capitol – relaţiile lui cu femeile; am scris o carte, ‘Brâncuşi şi muzele sale’. Este un proiect pe care îl am în minte de multă vreme, dar e foarte greu de realizat pentru că e foarte sensibil. Am citit foarte mult din perioada aceasta anii 20-30, Lost Generation. El juca rolul de ţăran român, dar a intrat în mediul acesta de Lost Generation (…) A lăsat o corespondenţă bogată cu toate femeile care i-au scris, nu a aruncat nimic. A făcut un proiect de carte de dragoste cu singura femeie cu care dorea să se căsătorească. Brâncuşi era un bărbat foarte atrăgător, nu era de o frumuseţe de Hollywood, dar era de un şarm deosebit, cu nişte ochi vioi (…). Am vrut să reiasă din cartea mea pudoarea lui Brâncuşi, secretul lui Brâncuşi şi delicateţea faţă de femei. El a fost adulat de femei, dar nu le-a respins în modul cel mai brutal. În cuvântul muză am integrat aceste două noţiuni: muza inspiratoare şi muza protectoare’, a mai spus Doina Lemny.

Directorul Muzeului de Artă din Craiova, Emilian Ştefârţă, a afirmat că are impresia că se vehiculează de ani buni despre Brâncuşi o serie de clişee pe principiul că ‘o minciună repetată la nesfârşit sfârşeşte prin a deveni adevăr, principiu afirmat de ideologul regimului nazist, Goebbels şi pus în practică în orice demers propagandist şi astăzi, din păcate’.

‘De aceea este nevoie de un specialist autentic şi prin consecinţă şi imparţial care să aducă în coordonatele corecte viaţa şi opera a celui mai universal dintre români, dacă termenul de universal suportă grade de comparaţie. Prezenţa constantă a doamnei Doina Lemny la manifestările legate de Zilele Brâncuşi ce au loc an de an este absolut salutar. Am speranţa că dacă nu astăzi, cel puţin în viitor câteva din dilemele propagate cu obstinaţie să-şi găsească clarificarea’, a spus Emilian Ştefârţă.

AGERPRES

Cele mai citite

Related Articles