Ziua de 3 iunie a devenit oficial Ziua națională a bicicletei, după ce, în 2020, președintele Klaus Iohannis a promulgat legea. Mersul pe bicicletă este un mod de relaxare pentru unii, mijloc de transport pentru alții. Indiferent de tabără, ne bucurăm cu toții de beneficiile mersului pe bicicletă asupra fizicului și psihicului, iar în caz de nevoie, ne recuperăm sănătatea tot cu ajutorul bicicletei. 

În 2003, un grup de tineri reşiţeni iubitori de natura si bicicleta a vrut să facă ceva pentru comunitatea în care trăiau. Au realizat că au nevoie de un cadru organizat în care să-şi pună în practică ideile şi la o întânire au ales un nume deloc obişnuit pentru acele vremuri: asociaţia Bike Attack.

La 18 ani de la înfiinţarea asociaţiei, percepţia celor din jur faţă de folosirea bicicletei ca mijloc de transport alternativ s-a schimbat în bine,a declarat în matinalul Radio Reşiţa, Cătălin Gavrilă, unul dintre cei care au pus bazele asociaţiei:

Deşi peste jumătate din populaţia globului ştie să meargă pe bicicletă, foarte rar ne punem întrebări de genul “De unde vine bicicleta?”, “Cine este inventatorul bicicletei şi cum a avut el această idee?”

Baronul german Karl Drais von Sauerbronn a inventat “Laufmaschine” sau “masina de alergat”. Acest strămoş al bicicletei era construit în totalitate din lemn şi nu avea pedale. Utilizatorul trebuia să se împingă cu picioarele în pamânt pentru a deplasa maşinăria înainte. Aceasta inventie a fost prezentata la Paris in 6 Aprilie, 1818.

Următoarea apariţie a maşinăriei pe doua roţi a fost în 1865, când pedalele au fost aplicate direct pe roata din faţa. Maşinăria a fost numită velociped dar era cunoscută în termeni populari ca şi “bone shaker”(scuturător de oase). Porecla este justificată, având în vedere faptul că velocipedul era construit din lemn şi ulterior a fost echipat cu o bandă de metal pe roţi pentru o rezistenţa sporită. Această combinaţie, împreună cu strazile pavate cu pietre, nu oferea o calatorie foarte confortabila.

Următorul pas este deja cunoscut de multa lume. O bicicletă cu o roată foarte mare în faţa şi cu o roată mai micuţă în spate.

Era anul 1870 când această “Maşinărie” a apărut (pâna în acel moment nu exista posibilitata producerii unui cadru şi a unor componente din metal care să reziste). Pedalele erau în continuare ataşate de roata din faţă. Cauciucul a fost folosit prima oară în combinaţie cu spiţele, pentru oferirea unei călătorii mai confortabile. Roata din faţă era foarte mare deoarece constructorii au realizat că în acest fel o rotaţie a pedalelor va permite deplasarea pe o distanţă mai mare.Această maşinărie a fost prima care a purtat numele de bicicletă (bicycle)

În timp ce barbaţii riscau să se accidenteze pe o bicicletă instabilă, doamnele, îmbrăcate în fuste lungi şi strânse de corset aveau nevoie de altceva. Aşa a apărut bicicleta cu trei roţi. Acestea ofereau o altă prestanţă fiind utilizate şi de medici sau avocaţi.

Bicicleta a evoluat ajungând la nişte performanţe uluitoare. Cadrul de carbon şi greutăţi de 7 kg nu mai sunt ceva neobişnuit. Să nu uităm totuşi că meritul cel mai mare le revine celor care au gândit această minunată “maşinărie” care se numeşte bicicletă.

1 COMENTARIU

  1. Piste de bicicletă europene deloc mașini care nu respectă bicicleta poluare de la aceste cît cuprinde intru n cuvînt iadul

Comments are closed.