Offf, ce frig este! M-am săturat de zăpadă! Ar trebui să fim fericiți oricât de tare ne-ar indispune vremea. De ce? Pentru că aceasta nu este cea mai grea iarnă.
Pentru cei care nu știu asta, România a fost lovită în ultimul secol de ierni grele care au adus nămeţi de până la 5 metri. În 1929, din cauza zăpezii şi a viscolului s-au amânat alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Oamenii au murit de frig în case, în trenuri sau pe drumuri.Într-un singur oraş, la Buzău, în februarie 1929, a fost găsită o familie moartă în casă de frig. „Mamă, tată şi 12 copii au căzut pradă morţii din cauza puternicului ger“, scria presa vremii. În oraşul Câmpina a murit de frig, în aceeaşi lună, o întreagă şatră de ţigani pe care iarna îi prinsese în corturi.
O altă iarnă care a ucis oameni a fost în 1942. Frigul şi zăpezile abundente au afectat în acel an nu doar România, ci întreaga Europă. Recordul de ger a fost la Braşov, unde termometrele au indicat -38,5 grade Celsius.
Iarna rămasă în istorie sub denumirea de Marele Viscol s-a abătut asupra românilor în 1954. O cantitate impresionantă de precipitaţii, fără precedent în România, a căzut peste multe regiuni din ţară. Coşmarul alb s-a declanşat în dimineaţa zilei de 3 februarie 1954.„Văzduhul e un infern, ninge, viscoleşte. Străzile sunt înfundate, vijelia zguduie pereţii!“, scria în februarie, în jurnalul său, scriitorul Pericle Marinescu.
Odată cu ninsoarea a început şi viscolul. Statisticile vorbesc despre un vânt care sufla cu 126 kilometri pe oră în Bucureşti şi în zona de sud-est ţării. Numai în ziua de 3 februarie, în Bucureşti au căzut ninsori de 115 l/mp de zăpadă. La Marele Viscol din 1954, oamenii au săpat tuneluri pe sub zăpadă ca să iasă din case.
