Teatrul Național Radiofonic prezintă în premieră absolută, în seria Biografii, memorii, două spectacole dedicate unei personalități remarcabile a culturii române – Dora d’Istria. Dora d’ Istria este pseudonimul literar al Prinţesei Elena Ghica, una dintre cele mai erudite şi interesante figuri feminine ale secolului XIX: scriitoare, pictoriţă, muziciană, prima feministă din istoria României şi prima alpinistă româncă.
Dora d’Istria* sau Prințesa Elena Ghica. Scenariu de Raisa Radu. Adaptarea radiofonică: Magda Duțu. Regia artistică: Maria Agnesa Pușcașu. În distribuție: Gabriela Popescu, Ioana Calotă, Adrian Păduraru, Coca Bloos, Mircea Constantinescu, Constantin Florescu, Damian Victor Oancea, Pătru Gavril, Annemary Ziegler, Eduard Adam, Marcelo Cobzariu, Cristina Constantinescu, Magda Duțu, Daniel Tudorică, Daniel Pușcașu, Ion-Costin Manoliu, Patricia Prundea, Mirela Georgescu, Stelică Muscalu, Milica Creiniceanu. Rostirea în limba greacă și înregistrarea fragmentului din Iliada: Alexia Brigita Radu și Robert Benedict Radu. Muzica și interpretarea la pian: Stelică Muscalu. Regia de montaj: Dana Lupu și Bogdan Golovei. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea și Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor: Ion-Costin Manoliu. Coordonator de proiect: Magda Duțu.
Dora d’ Istria** – Libertate și Destin. Scenariu de Raisa Radu. Adaptarea radiofonică: Magda Duțu. Regia artistică: Maria Agnesa Pușcașu. În distribuție: Gabriela Popescu, Ioana Calotă, Adrian Păduraru, Coca Bloos, Mircea Constantinescu, Constantin Florescu, Damian Victor Oancea, Pătru Gavril, Annemary Ziegler, Eduard Adam, Marcelo Cobzariu, Cristina Constantinescu, Daniel Tudorică, Daniel Pușcașu, Ion-Costin Manoliu. Muzica și interpretarea la pian: Stelică Muscalu. Regia de montaj: Dana Lupu și Bogdan Golovei. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea și Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor: Ion-Costin Manoliu. Coordonator de proiect: Magda Duțu.
Spectacolele se vor difuza în premieră absolută, marți, 29 martie, de la ora 19:00, la Radio România Cultural, dar şi la Radio România Internațional – sâmbătă, 9 aprilie, ora 23:00, Dora d’Istria sau Prințesa Elena Ghica și sâmbătă, 16 aprilie, ora 23:00, Dora d’ Istria – Libertate și Destin.
Helena Kolțova-Massalskaia, născută Elena Ghica, scriitoare de origine româno-albaneză, cu scrieri literare și de istorie în limba franceză, italiană și greacă, a fost tradusă în română, greacă, engleză, germană, rusă, albaneză. A fost o eminentă personalitate a culturii române și europene, exponentă a romantismului și a mișcării feministe avant la lettre, autoare a mai multor lucrări de referință (scrise în franceză, limba universală a culturii secolului XIX, cum ar fi La vie monastique dans l’eglise orientale, Des femmes par une femme sau Les femmes en Orient).
Condiția și afirmarea femeii în societate au constituit o preocupare permanentă a Prințesei Elena Ghica. Poate nu întâmplător, a fost prima femeie care a reușit să escaladeze vârful Mönch din Alpii elvețieni (4.105 m), la 11 iunie 1855, după trei zile de expediție. Pe vârful muntelui a fixat drapelul valah alb-galben-albastru, pe care era brodat, cu litere aurii, numele Valahiei, țara sa dragă. La 1 iunie 1860, a escaladat și vârful Mont Blanc. A fost cea de-a treia ascensiune feminină în Alpi, după cea din 1808 a Mariei Paradis și cea din 1838 a Henriettei d’Angeville.
Prinţesa Elena Ghica şi-a luat numele Dora d’Istria în 1855. Mărturisea că acest pseudonim literar vine de la numele Dunării care, în trecut, se numea Istru. Fiica banului Mihalache Ghica şi nepoata domnitorilor Grigore Dimitrie Ghica şi Alexandru Ghica a venit pe lume la 3 februarie 1828. Înclinaţia spre cultură a moştenit-o de la părinţii săi. Banul Mihalache Ghica, preocupat de istorie şi arheologie, îşi transformase palatul într-un adevărat muzeu. Mama, Catinca Ghica, este prima româncă traducătoare a unei cărţi din limba franceză dedicată educaţiei copiilor, carte pe care a completat-o cu însemnări dobândite din propria experienţă. Nevoită, la numai 14 ani, să plece în exil, împreună cu familia, Elena Ghica şi-a continuat studiile în străinătate, formându-şi o solidă cultură umanistă. Cunoştea franceza, germana, engleza, italiana, latina, greaca veche şi greaca modernă. Tot la 14 ani, a tradus Iliada din greacă în germană. Din anul 1842 până în anul 1849 a locuit împreună cu familia la Viena, Dresda, Berlin şi Veneţia. De mică a manifestat înclinaţii spre muzică şi pictură, remarcându-se prin câteva creaţii, unele premiate. La Sankt-Petersburg, a expus la Academia Imperială, două peisaje, luând medalia de argint. La Dresda, a căutat să-şi desăvârşească talentul în domeniul picturii, luând lecţii, vizitând colecţii şi muzee. Domeniul care a consacrat-o pe Elena Ghica, dând strălucire pseudonimului Dora d’Istria, a fost scrisul. În anul 1849, întorcându-se în ţară, Elena Ghica s-a căsătorit cu prinţul rus, Kolţov Massalski, aflat în Moldova, ca ofiţer de husari. Au plecat apoi la Sankt Petersburg. În anii petrecuţi acolo ideile sale liberale au intrat în contradicţie cu politica oficială a Rusiei. Sfătuită de autorităţi să părăsească ţara, a plecat din Rusia în 1855. A călătorit prin Europa, stabilindu-se iniţial în Elveţia. În 1860 a trecut în Italia, locuind la Torino şi Genova. În 1872 s-a stabilt la Florenţa, în locuinţa denumită mai târziu Villa d’Istria.
Dora d` Istria, personaj emblematic pentru secolul său, a fost descrisă de către Nicolae Iorga: „e uimitor câte cunoştinţe se adunaseră în mintea acestei excepţionale femei şi cu câtă uşurinţă le putea ea scoate în front ori de câte ori era o bătălie de dat”.
O personalitate fascinantă – elegantă, frumoasă, curajoasă, poliglotă, cu un fizic robust şi rezistent, cu o ambiţie incredibilă. Scriitoare ilustră, instruită, cu o vastă cultură generală şi cunoştinţe în multiple domenii, a fost racordată la marile probleme ale timpului și a colaborat cu prestigioase publicaţii. Deşi înconjurată şi admirată de toată lumea a fost mai mereu singură, găsindu-şi liniştea în studiu, scris sau în alinarea suferinţelor umane. Cei care au cunoscut-o au afirmat că în lăuntrul ei era nefericită, dar cu simţăminte nobile, amabilă, plăcută, o femeie de admirat şi de iubit. Elena Ghica a fost o femeie care nu a trăit pentru ea, a trăit pentru a-i ajuta pe ceilalţi, a trăit pentru generaţiile viitoare şi pentru binele lor. Dora d`Istria a avut un simţ al dreptăţii şi egalităţii uimitor. A criticat părerile ce susţineau că femeile sunt inferioare bărbaţilor şi a demonstrat că ele, egalele bărbaţilor, au dat dovezi de superioritate în anumite momente cheie. Ideile Dorei d`Istria, prima femeie din această zonă care s-a ridicat în apărarea emancipării femeii, pentru cucerirea dreptului la demnitate, respect şi independenţă, sunt valabile şi astăzi. Elena Ghica şi-a petrecut ultimii 20 de ani de viață în Italia, dar a rămas mereu cu inima la locurile în care s-a născut şi a copilărit: „îndepărtată de soartă, din copilărie, de malurile dragi ale Dâmboviţei, n-am încetat niciodată să aparţin ţării natale, al cărei destin este obiectul meditaţiilor mele neîncetate”. A trecut la cele veșnice pe 17 noiembrie 1888, în Villa d`Istria din Florenţa, pe care a lăsat-o moștenire primăriei, pentru ajutorarea Institutului de surdo-muţi. Tablourile, corespondenţa, cărţile rare au juns la pinacoteca şi biblioteca municipală din Florenţa. Restul averii a fost lăsat Primăriei Bucureşti pentru administrarea Spitalului Pantelimon, ctitorie a familiei sale.
Cele două scenarii sunt alcătuite de prof. univ. Raisa Radu, în urma unei ample documentări. Adaptarea radiofonică reliefează acest destin excepțional, precum și evenimentele care l-au marcat și include un fragment (adaptat), după Comodia vremii sau Franţuzitele de Costache Facca. Ce legătură are Prințesa Elena Ghica, cu Franţuzitele? Autorul comediei, Costache Facca, a fost unchiul Prințesei Elena Ghica, iar prima reprezentație a piesei, cu actori profesioniști, a fost în casa lui Ion Heliade Rădulescu, în prezența Prințesei și a familiei Ghica.
