MDR Leipzig sub conducerea lui Kristjan Järvi în cea de-a cincea seară RadiRo 2016

Articol editat de Mirabela Afronie, 28 septembrie 2016, 10:18 / actualizat: 29 septembrie 2016, 9:31

Un reportaj de Radu Mihalache:

„Mi s-a părut fabulos!”

„Foarte rafinat interpretată. Foarte fină, ca o dantelă.”

„Excelent! Pianistul – excelent!”

„M-a hipnotizat dirijorul; cum se mişca, cum răspundea orchestra la fiecare mişcare. Pur şi simplu, mi s-a părut fabulos!”

Acestea sunt doar câteva dintre impresiile pe care le-am surprins aseară de la publicul care a fost prezent la cel de-al cincilea concert desfăşurat în cadrul Festivalului RadiRo. Pot spune că reproduc foarte fidel atmosfera din sală, unde am avut parte de o prestaţie spectaculoasă a Orchestrei Simfonice Radio MDR Leipzig – cel mai vechi ansamblu de acest tip din Germania – şi a dirijorului ei principal Kristjan Jarvi.

Seara s-a deschis hipnotic, cu lucrarea Variaţiuni pentru lemne, coarde şi claviaturi de Steve Reich, lucrare minimalistă aflată într-un contrast puternic cu următorul opus al serii – Concertul nr.4 în sol minor pentru pian şi orchestră op.40 de Serghei Rahmaninov. Solist a fost pianistul rus Denis Kozhukhin, cel care a adus în faţa publicului adevărate focuri de artificii.

Iată ce spunea artistul că a simţit pe scena Sălii Radio:

„Am fost foarte emoţionat pentru că a fost primul concert pe care l-am susţinut în România. Ştiu de la maestrul Dmitri Başchirov că publicul din Bucureşti este unul foarte bine pregătit. Îmi place foarte mult Sala Radio. Atmosfera din cadrul RadiRo este grozavă. E un festival nemaipomenit şi sper să revin într-o ediţie viitoare!”

A doua parte a serii a fost dedicată Simfoniei a IV-a în re minor op.120 de Robert Schumann, o altă lucrare cu o încărcătură emoţională aparte.

Despre primul său concert din această săptămână, Kristjan Jarvi, director onorific al Festivalului RadiRo, ne-a declarat:

„Mă bucur foarte mult să mă aflu din nou la Bucureşti, pentru că este un loc minunat, cu oameni minunaţi, muzicieni extraordinari şi un spirit foarte frumos. Mă bucur că mi-am adus aici orchestra şi a fost, cred eu, o seară foarte frumoasă. Am cântat Steve Reich; el este unul dintre eroii mei muzicali. Muzica lui a fost urmată de cea a lui Rahmaninov; am cântat Concertul a IV-lea cu Denis Kozhukhin, căruia i se potriveşte incredibil această muzică. După aceea am revenit la Schumann, care are o artă componistică atât de plină de viaţă şi de dragoste… este chiar şi nevrotic pe alocuri. Asta am încercat şi eu să aduc în faţa publicului astăzi.”

Câteva concluzii ne-a oferit la final criticul muzical Dumitru Avakian:

„Kristjan Jarvi este, într-adevăr, un dirijor din noua generaţie a muzicienilor care animă viaţa muzicală internaţională printr-un antren interior care este bazat pe un profesionalism foarte temeinic aşezat. Un concert absolut minunat! O probă de profesionalism.”