[FOTO] Ziua pictorilor , 19 Mai, este data nașterii pictorului Ion Țuculescu!

Ziua pictorilor se marchează în fiecare an la 19 mai. Aceasta este și ziua în care s-a născut Ion Țuculescu (1910-1962), pictor reprezentativ pentru spiritul românesc.

Articol editat de Radio Resita, 19 mai 2021, 19:07 / actualizat: 20 mai 2021, 7:40

Numele lui Ion Țuculescu a izbucnit exploziv în primăvara lui 1965, odată cu neuitata lui retrospectivă postumă, ce a situat publicul pe negândite în fața unuia dintre marii pictori europeni ai epocii de după război.

Ion Țuculescu s-a născut la 19 mai 1910 la Craiova, provenit dintr-o familie de intelectuali. Urmează cursurile Colegiului Național „Carol I” din Craiova, unde în orele de desen primește primele îndrumări de la profesorul său Eugen Ciolac, de la care a aflat o parte din tainele picturii.

Prima expoziție la care a fost remarcată prezența „pictorului diletant Ion Țuculescu” – alături de a fratelui său Șerban – este cea organizată în 1925, în sala de recepții a Palatului Administrativ al județului Dolj. Deși apreciat pentru talentul său artistic, Țuculescu nu se va îndrepta către o școală superioară cu profil artistic, ci se înscrie la Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, pe care o va absolvi în 1936. Paralel frecventează și Facultatea de Medicină, obținând doctoratul în 1939 cu calificativul magna cum laude. Deși se dedicase studiului, Ion Țuculescu continuă să picteze și are prima expoziție personală în 1938 în sala Ateneului Român din București.

Până în anul 1960 participă la mai multe expoziții colective, expune la Salonul Oficial în 1941 și 1945, deschide șapte expoziții personale în clădirea Ateneului Român.

 Dacă medicina nu l-a solicitat prea mult, cu excepția anilor de război, când fiind medic militar uimește prin devotament și abnegație, biologia devine celălalt pol al existenței sale în calitate de cercetător științific la Academia Română, zilele și nopțile împărțindu-le între paletă și microscop.

Ion Țuculescu a fost un pictor autodidact, cu un stil singular, a cărui carieră a avut o traiectorie unică și deosebită de a altor artiști români din epocă.

În lipsa unor studii de specialitate, s-a format aprofundând tehnica unor maeștri ai picturii românești sau universale; a făcut dese călătorii de studii în Franța, Elveția, Grecia sau Italia, decisivă fiind întâlnirea cu arta lui Van Gogh, cu prilejul retrospectivei de la Paris, din 1937.

Fascinat de arta arhaică autohtonă, s-a inspirat cu precădere din filonul popular românesc, pe care-l interpretează într-o manieră proprie, cu tente expresioniste, care-l înscriu astfel în marele circuit universal al valorilor. Printre expozițiile personale se numără cele din 1938, 1939, 1941-1943, 1946, 1947, 1965 (retrospectivă) de la București și, în același an, de la Iași, Craiova, Timișoara, Constanța, Sibiu, Târgu Mureș, Cluj și Brașov. În 1960, a participat la Expoziția de Stat a Artelor Plastice, cu lucrarea ”Interior țărănesc”, și la expoziția ”Imagini Dobrogene”, cu lucrarea ”Interior la Mangalia”. Dintre operele reprezentative ale creației sale amintim: ”Interior țărănesc”, ”Portretul bunicului” (expresionism); ”Albăstrele de câmp”, ”Triplu autoportret”, ”Compoziție cu 2 fazani”, ”Drama folclorică”, ”Peisaj cu lac”, ”Autoportret pe fond galben”, ”Turc cu șalvari roz” (perioada folclorică); ”Ochi călători”, ”Pasiune”, ”Metamorfoza”, ”Pană de păun”, ”Răsărit de soare”, ”Totem solar”, ”Ochi verzi”, ”Totem sub copac”, ”Ruginile toamnei”, ”Opoziție”, ”Urme”, ”Copii în grădină”, ”Peisaj cu țărănci”, ”Peisaj din Grecia”, ”Birja la Costinești”, ”Spre larg”, ”Accente negre”, ”Fecioara cu Pruncul”, ”Circuite”, ”Vieți multiple” (perioada totemică).

Pictura a învățat-o ca autodidact și distanța de la primele sale tablouri până la cele din epoca maturității a parcurs-o muncind cu înverșunare disperată. Deși a fost prezent în viața artistică fără întrerupere, opera lui a rămas aproape fără ecou, adevăratele sale dimensiuni vădindu-se abia în anii când nu mai expune, claustrat în locuința lui, unde materia lui plastică avea să se cristalizeze orbitor după îndelungate și misterioase mutații.

În vara lui 1962 o boală neiertătoare îl doboară. Este înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction.

Postum, pictura lui Țuculescu provoacă o revelație uluitoare, descoperindu-se un mare artist al cărui nume, în timpul vieții, n-a depășit surâsul îngăduitor al unei admirații palide. Tablourile sunt acum expuse în nenumărate expoziții organizate în țară și străinătate.

Pictura lui Țuculescu frapează prin excepționala ei forță cromatică, culorile sale obligă însă să se vorbească mai curând despre magia decât despre violența lor. Astfel încât nu este hazardat să se spună că avem de a face cu un „expresionist întârziat de extracție impresionistă”, oricât de paradoxal ar părea această afirmație. În realitate opera lui Țuculescu este produsul unic al unui artist original de geniu, care tocmai prin aceasta se refuză oricărei încadrări artificiale.

Anca Bica Bălălău

Sursa:wikipedia