[FOTO] Teatru radiofonic:”Turnul de fildeș” şi “Hagi Tudose” în această seară la Radio Reşiţa!

Teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească… şi aşa cum este tradiţia, în fiecare seară de luni ascultăm teatru radiofonic.

În această seară de la ora 22, vom asculta “Turnul de fildeș” de Camil Petrescu şi de la ora 23  “Hagi Tudose” de Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Aşadar, începând cu ora 22.00 Teatrul National Radiofonic vă prezintă Turnul de fildeș de Camil Petrescu.

Dramatizarea radiofonică: Manase Radnev.

 Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: George Constantin, Dan Condurache, Adela Mărculescu, Ion Pavlescu, Anca Neculce, Gheorghe Oprina, Constantin Fugașin, Ruxandra Sireteanu, Aurelian Napu, Aurelian Georgescu.

 Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 1983.

Spirit modern si zeu tutelar, Camil Petrescu a fost adeptul proustianismului ca mod de elaborare a romanului. Aspiraţia sa către formula novatoare s-a concretizat în opere literare valoroase, dovezi incontestabile ale unei formaţii intelectuale lucide deosebite, înclinate spre teoretizare. Ca şi romancierul, eroii săi sunt conştiinţe frământate, dilematice, ţintind mereu, cu o dăruire totală şi dramatică absolutul.

Camil Petrescu este unic, fiind precursorul formării personajelor secundare ,deoarece acestea nu au “libertatea” pe care ar fi avut-o în romanele clasice,fiind prizonierii propriilor ego-uri, neavând aparent posibilitatea de a-şi schimba destinul.

La Camil Petrescu “fiinţele “pot  să trăiască într-o lume realistă,şi pot avea sentimente veridice, fără obijnuitul livresc.

De la ora 23 vom asculta Hagi Tudose de Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Adaptarea radiofonică: Traian Stoica. Regia artistică: Ion Şahighian. În distribuţie: Nicolae Bălţăţeanu, Ion Finteşteanu, Al. Alexandrescu Vrancea, Nicolae Pereanu, Victor Antonescu, Silvia Fulda, Eugenia Popovici, Mia Stănculescu, Nae Săvulescu, Mihai Mateescu, Tedi Dimitriu, Victoria Corciov, Ion Gheorghiu, Constantin Guriţă.

Regia tehnică: ing. George Buican. Înregistrare din anul 1951

Barbu Ștefănescu Delavrancea  a fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române.Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.

Prozator și dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, ajunge în 1899 primar al Bucureștilor. Rămâne în literatură, însă, întâi de toate prin Hagi-Tudose și prin trilogia dramatică moldovenească.

Luând cuvântul la una din ședințele Academiei Române, Delavrancea dădea glas vibrant ideii de unitate națională: „Avem același dor, aceleași dureri, aceleași aspirațiuni. Cântăm aceleași cântece și aceeași doină … Durerile și bucuriile celor de dincolo sunt și ale noastre și ale noastre sunt ale lor. Dușmanii lor sunt și ai noștri … Visul atâtor generații de strămoși, de moși și de părinți l-am visat și noi, și acum îl vedem aevea“. Același orator afirma cu dârză justificare: „Suntem un singur popor, Carpații ne sunt șira spinării“.

Lui Delavrancea i-a fost dat să-și întreacă dotații confrați prin harul genialității. Acesta avea să se manifeste mai ales la oratorul politic și la avocatul penal. De pe tribună și de la bară se desfășura nestăvilit temperamentul vijelios al lui Barbu Delavrancea, numit, pentru puterea cuvântului său rostit, „monstrul“ în acțiune (Șerban Cioculescu).

 Auzit vorbind, auditoriul se cutremura de forța emotivă a cuvântătorului, capabil să târască după el masele. Așa s-a întâmplat în martie 1909, când acțiunea lui Nicolae Iorga, cu ocazia reprezentației în scop de binefacere, la Teatrul Național din București, de către un grup de amatori din „înalta societate“, în limba franceză, a dus la împiedicarea spectacolului, urmată de o serie de impresionante adeziuni din toate unghiurile țării, marcând începutul ascensiunii politice a profesorului. Cum însă manifestația părea a avea și o atitudine ostilă culturii franceze, Barbu Delavrancea le-a vorbit studenților, entuziasmându-i, ca să-i conducă apoi să manifeste simpatia lor în fața legației franceze. În domeniul oratoriei juridice, de exemplu, Delavrancea va rosti în doi ani consecutivi (1902, 1903) două pledoarii care dezvăluie odioasa calomnie a lui Caion împotriva lui Caragiale, pe care-l acuzase că a plagiat drama Năpasta. În pedoaria intitulată Inocent, Delavrancea apără, chiar și împotriva celui mai mare avocat al timpului, Take Ionescu, pe arhitectul Ion Socolescu, acuzat de crimă cu premeditare.

Oratorul și conferențiarul își păstra intactă puritatea sentimentelor, demonstrând sinceritate și patetism. Ține conferințe la Ateneu, polemizează înflăcărat cu politicienii vremii, fiind prezent la toate întrunirile importante ale timpului, în toate având, cum spunea Vlahuță: „un cult pios pentru popor“ (exemplu, conferința Țăranul nostru și țăranul mizeriei: „Însăși libertatea, supremul element al demnității umane, pentru el nu există aproape cu desăvârșire“).

Va pune, de exemplu, câteva probleme estetice în conferința Despre limba românească, cu ecouri ample în presă. Urmează, în același an, conferința Retorica populară, cu elemente concrete în analiza materialului folcloric. În mai multe localități din țară, va conferenția despre Logica în creațiunile populare și Logica în cântecele populare ale românilor, pregătind într-un anume mod, substanța discursului de recepție de la primirea în Academie.

Delavrancea reprezintă una din cele mai puternice prezențe literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

Hagi-Tudose este o piesă de teatru din 1912 de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Este o dramatizare a nuvelei omonime care a fost publicată în volum sub semnătura „Delavrancea” la Editura Socec în 1903. O primă variantă a nuvelei a fost publicată în 1887 în revista Lupta literară.

Prima reprezentație a avut loc la 14 decembrie 1912 la Teatrul Național din București. În rolurile principale au jucat actorii Constantin I. Nottara ca Hagi-Tudose, Ion Petrescu ca Matache Profirel, Vasile Toneanu ca Jenică Păunescu, Constantin Radovici ca Gusi, Agepsina Macri, M. Giurgea și Maria Ciucurescu. Piesa nu a avut succes, fiind apreciată doar de Victor Eftimiu și Mihail Dragomirescu.

Alături de Akim (1914; de Victor Eftimiu) este una dintre primele tragicomedii ale dramaturgiei românești.

Piesa are un deznodământ grotesc și dual – cel mai bogat băcan moare în cea mai cumplită mizerie; acesta își dă sufletul pe un „maldăr de galbeni”.

În ciuda unor elemente preluate din alte opere ce prezintă avari celebri (cum ar fi Euclio – creat de Plaut; Harpagon – de Molière; Shylock – de William Shakespeare; Gobseck – de Honoré de Balzac; Pliușkin – de Nikolai Gogol), Hagi-Tudose are o deplină originalitate prin desăvârșita sa zgârcenie dusă până la moarte. Călinescu afirmă că „zgârcenia sa delirantă e împinsă dincolo de pierderea instinctului său de supraviețuire”.

Se spune că suntem mai sinceri în teatru decât în viaţă! Aşadar, de la ora 22, faceţi fiecare un recurs la sinceritate şi ascultaţi Teatru Radiofonic.

Rămâneţi pe https://www.radioresita.ro/

Audiţie plăcută!

Anca Bica Bălălău

De același autor

Related Articles