Şi profesorul Virgil Păunescu managerul Centrului de Terapii Genice şi Celulare în Tratamentul Cancerului-Oncogen Timişoara s-a alăturat campaniei umanitare “Muzică pentru Viaţă”. Virgil Păunescu a cunoscut-o pe Patricia şi a fost unul dintre medicii care a făcut tot posibilul ca să-i salveze viaţa. A stat şi la Viena 2 luni special pentru acest caz. Deşi au fost verificate prin investigaţii complexe sute de persoane, nu s-a găsit un donator compatibil, în ciuda tuturor demersurilor efectuate de echipa medicală.
Pentru Virgil Păunescu, Patricia va fi o amintire veşnic vie, acel caz pe care nu-l uiţi niciodată ca medic. Patricia Popa este asociaţia care astăzi salvează mii de vieţi la Spitalul Louis Ţurcanu din Timişoara.
“În urmă cu vreo 20 și ceva de ani în 1995 cred că a fost perioada în care am aflat de problemele acestei fetițe. Au fost niște probleme neașteptate fetiţa a dezvoltat o formă de aplazie medulară în care a rămas fără celulele sistemului imun și ca urmare foarte susceptibilă și sensibilă la infecții și cel mai grav a rămas fără trombocite şi cu risc de sângerare, de hemoragie cerebrală. Fetița avea nevoie de un transplant de măduvă și ea a fost internată mult timp la Viena. După aceea cred că a fost și în Germania în încercarea de a găsi un donator. Eu am cunoscut-o când era la Viena, avea diagnostic și mergea cu o pompă ca și o pompă de insulină nu era, nu era la vedere, era o pompă de trombocite.
Era o fetiță foarte drăguță, foarte veselă. Cred că avea vreo 12 ani atunci când am cunoscut-o în microbuzul care ne-a adus la Viena. Atunci era și o prietenă de școală și știu că părinții ne-au invitat pe toți într-un târg de distracție, o zonă de agrement și fetele se simțea foarte bine. Patricia era așa un copil vesel, vesel și fugeau pe aleile din parcul de distracţii din Viena și se bucurau ca niște copii, nici nu îţi dădeai seama că una din fetițele acelea avea zilele numărate. Marea problemă a fost lipsa de donatori.
Sigur, acum 20 și de ani sistemul de donare de celule stem era foarte slab comparativ cu cel de astăzi din toate punctele de vedere, iar eu am stat 2 luni la Vina special pentru această fetiță, pentru a vedea impreună cu colegii de la secția de Transplant Medular din Viena, pentru că ei nu găsiseră în bazele de date donatori și atunci ne-au ajutat cu reactivi, pentru că reactivii erau foarte dificil de obținut atunci. Ca noi să ne întoarcem și să căutăm în zona geografică, adică în Timișoara, în familie, inclusiv colegi de la Filarmonică, s-a oferit în speranța că vom găsi pe cineva care este compatibil. În cazul donărilor de măduvă de celule este compatibilitatea este foarte dificilă pentru că este unul la multe milioane de oameni care este compatibil cu un pacient.
În final nu s-a găsit nici în Austria, nici în Germania, noi am controlat un număr de câteva zeci de donatori în zona Timișoarei. Da, erau prea puțini. În general și în momentul de față bazele de date cu celule stem au milioane de donatori înscriși. Nu se congelează celule stem, se face doar o analiză de sânge a celor care doresc să fie donator de măduvă și doar în cazul în care se potrivesc, se accesează din nou acel donator și se procedează la recoltarea de celule stem, care nici măcar nu mai este o operație, este un soi de dializă și marea problemă a acestor centre de transplant de măduvă este, după cum puteți vedea și dumneavoastră, aprovizionarea lor ritmică cu medicamente.
Și atunci, ca și acum, o serie de medicamente nu se găseau, trebuiau aduse din străinătate și se strângeau fonduri, se adunau bani, se încerca aducerea medicamentelor din Austria, în general și sigur asta se putea face pentru un număr mic de de pacienți, pentru că pacientul, copilul cu cu boli grave, cu leucemii, cu cancere de sânge, este extrem de de fragil și are nevoie de mult, mult, suport din partea spitalului, din partea societății. Pe de altă parte, dacă se ajunge la transplant, noi în momentul de față suntem unitatea din restul țării care face identificarea și management-ul bazei de donator de celule stem și avem un număr de câteva mii de donatori, voluntari care donează o mică cantitate de sânge pentru ca noi să le facem analizele și să-i introducem în bazele de date.
În momentul de față situația este net schimbată față de ce era acu 30 de ani dar cu toate acestea sistemul mai scârție din când în când și aceste lucruri aparent mărunte pentru sistem sunt extrem de grave pentru pacienți, pentru acești copilași care nici nu prea înțeleg ce li se întâmplă, simt durerea și frustrarea medicilor care știu că ar putea face mai mult, dar din diverse motive birocratice în general și din cauza greutății cu care banii vin şi a imposibilității de a cumpăra din bani publici anumite medicamente, întotdeauna sunt necesare aceste campanii de strângere de fonduri.
De aceea am dorit să intervin la dumneavoastră, în emisiune și să susțin, în calitate de profesor universitar și coordonator al Centrului Oncogen, să susțin această campanie și să-i rog pe cei care ne ascultă să doneze pentru centru de Hemato-Oncologie din Timișoara, cât consideră ei că pot, cât îi lasă inima, pentru că acești bani sunt extrem, extrem de importanți pentru acești micuți pacienți care atârnă de un fir de ață. Sunt profesorul Virgil Păunescu, șeful departamentului de imunologie și coordonatorul Centrului Oncogen din Timișoara și susțin campania Muzică pentru Viață pe care dumneavoastră o desfășurați”.
