Carol I devine domnitor al României – Inteligenţa deciziei de a aduce un principe străin

Nu o să ştim probabil, niciodată, dacă într-adevăr Cuza dorea să abdice, pentru a permite aducerea unui principe străin pe tron, sau complotiştii care l-au înlăturat au avut dreptate să se teamă că îşi dorea domnia pe viaţă. În mod sigur, problema succesiunii trebuia rapid rezolvată, căci exista pericolul real al ruperii Unirii abia înfăptuite.

Locotenenţa domnească s-a gândit mai întâi la prinţul Filip de Flandra, alegere neinspirată, căci era nepot al lui Ludovic Filip, iar casa de Orleans era pretendentă la tronul lui Napoleon al III-lea. La 14 martie agentul României la Paris, Ion Bălăceanu, trimitea o telegramă în care menţiona numele lui Carol de Hohenzollern ca posibil candidat, propunere de inspiraţie franceză. Carol era rudă cu Napoleon al III-lea. Curând, şi Marea Britanie susţinea candidatura.

Ion C. Brătianu a înţeles rapid avantajele candidaturii, căci avea din start asigurat sprijinul Parisului, Londrei şi al Berlinului. La 18 martie a ajuns la Düsseldorf pentru a cere consimţământul lui Carol Anton de Hohenzollern ca fiul său să ia coroana Principatelor Unite.

Află toată povestea pe siteul eualegromania