Vuiesc televiziunile de știri; curg râuri de cerneală tipografică prin foile de ziar; politrucii își dreg vocea, gata, gata să înceapă să țipe cât îi țin plămânii; analiștii de toate felurile se pregătesc de dezbateri aprinse; sindicaliștii au înțeles însemnătatea momentului și pornesc la luptă, sindicală desigur. E un iureș în toată țara, ce nu s-a mai văzut. Și în tot acest vacarm, în toată această nebunie…..politicienii tac.
Tehnocratul Cioloș a luat taurul de coarne și a început lupta: Legea Salarizării Unitare! Discrepanțele din actualul sistem de salarizare al personalului bugetar sunt atât de evidente că au fost observate și de actualul executiv, care încearcă marea cu degetul. E udă, apa mării desigur. Dar e udă rău și o eventuală bălăceală, la minus multe grade câte sunt afară, nu prea convine nimănui. Și totuși….
Actualul sistem de retribuire din banul public, rămas moștenire din perioadele guvernării Boc, are o serie de neajunsuri, care mai de care mai evidente: are 110 clase, din care 24 se suprapun ca urmare a creșterii salariului minim; există niveluri diferite de salarizare pentru aceeași funcție, în aceeași instituție și în afara ei; salariile de bază ale celor cu vechime sunt identice cu cele ale nou-angajaților; lipsesc criteriile de performanță; diferența dintre salariul minim și salariul președintelui e mult mai mare decât raportul 1 la 15, cât este prevăzut în lege.
Deși evidente, toate acestea au fost ascunse sub preș de clasa politică. Normal, ei funcționează după un alt sistem; de salarizare, de calculare a pensiei….Ei sunt legea! O lege nefericită pe care poporul o poate sancționa prea târziu; după 4 ani.
Actualul executiv, vrea altceva și o simplă privire asupra proiectului, aflat în dezbatere publică, arată niște salarii mai mult decât decente, chiar frumoase. Guvernul mai vrea și performanță, nu de alta, dar sectorul bugetar a fost luat cu asalt de unchi, mătuși, verișoare, amante, rude ori prieteni, care au foarte multe calități, mai puțin una: priceperea. Poate și acesta este unul dintre motivele pentru care lucrurile merg cum merg în țara asta.
În tot acest timp, clasa politică, aflată în vacanță prelungită de la instalarea Guvernului Cioloș, tace. Sunt plecați momentan cu probleme; prin țările calde și exotice pe care nu prea știm să le arătăm nici cu degetul pe hartă. Ei nu au astfel de probleme; pentru ei legea salarizării unitare e ceva ce nu-i afectează. Își refac forțele pentru campaniile electorale ce vor începe imediat ce-și vor reinstala în fotoliile călduțe, celulita. Pentru ei, sute de mii de români care trăiesc la limita disperării cu 700 pe lei lunar e ceva ce nu-i interesează; câtuși de puțin.
Ei sunt cei ce duc mai departe, cu mândrie patriotică, sloganul comunist: “Timpul trece, leafa merge, noi cu drag ne facem că muncim”
Dan Agache
