Versuri în oțel, pe zidurile Orașului cu Poeți

Ne-am obișnuit ca poeții să fie citiți în biblioteci sau librării, să ne ascundem sub intimitatea nostalgiei și să le respirăm poezia în încercarea de a-i retrăi ca artiști, ca oameni. Nichita Stănescu a definit poetul ca pe un inovator al limbii, un creator de cuvinte și un inventator al realității, care nu doar descrie lumea, ci o creează prin intermediul poeziei. Pentru el, poetul era un neomodernist al limbii române, care o explora în profunzime, adesea numind-o „dumnezeiesc de frumoasă”. Sub aceste definiții sau poate doar sub amprenta lor, duminică 16 noiembrie a avut loc inaugurarea la Reșița a instalaţiei permanente de poezie „Poeţi de oţel” #4 – Olga Neagu, ce a reprezentat un firav și profund Laudatio adus unui poet plecat timpuriu dintre noi.

Articol editat de Anca Bălălău, 18 noiembrie 2025, 10:10

Instalaţia inaugurată dedicată ei, POETEI, este dintr-o placă de oţel, de 150×100 cm, decupată cu fragmente din versurile sale și se aprinde nocturn ca un far liric în inima oraşului.
„s-a dislocat o piatră în zid
pui repede o parte din tine
mâine alta și alta
până tapetezi pereții cu
felul tău personal de a fi
iată muzeul poetului
o parte din el continuă
cu pavajul din curte
care dă-n stradă
și-n artera principală și…”

După inaugurare, Dorinel Hotnogu și ceilalți realizatori ai acestui demers cultural, au făcut un tur și la celelalte trei instalații permanente dedicate lui Toma George Maiorescu, Ion Chichere şi Rolf Bossert.
Seara s-a încheiat la Centrul Cultural Școala Pittner cu finisajul expoziției „1 MP de artă, 1 MP de artist” și cu performance-ul de muzică și poezie susținut de Mugur Grosu și Lumi Mihai „111 invers 1”.
La inaugurare au participat fratele Olgăi Neagu și fiul acesteia.

Din seva poeziilor sale au rămas acum lacrimile unor regrete ce spală străzile amintirilor… Olga Neagu, timpuriu, și-a luat noua identitate a veșniciei pe 28 aprilie 2023.
„Timpul e un zeu blând, zicea poetul antic, că ne aduce uitare și alinare. Să amânăm nițel asta cu uitarea, ne-am zis, timpul face și alte minuni, dacă ai răbdare. Iar Reșița ne-a dat dreptate. Abia așteptăm să ne-ntoarcem”, mărturisește Mugur Grosu.

Cei doi artiști, Lumi Mihai și Mugur Grosu sunt vechi prieteni ai Reșiței, implicați în proiectul Muzeului Banatului Montan care continuă seria de intervenții artistice sub umbrela creativă intitulată „Niște artiști și un muzeu ‘închis’. Atunci când arta angajează un public plictisit”, prin expoziția „1MP de Artă 1MP de Artist” deschisă la Școala Pittner.

Lumi Mihai a terminat Pictură la Universitatea de Arte București (prof. Marin Gherasim). Se folosește de alăturări conceptuale și mixări tehnice pentru a-și explora căutările cu temă intimistă, mistică sau sentimentală. Lucrările sunt deseori compuse, abstractul și echivocul “conversației” dintre elemente fiind mai apropiat de perceperea dorită, decât expresia frustă a unei singure lucrări.

Mugur Grosu s-a născut în 1973 în Constanța. La 5 ani a luat primele lecții de pian și a început să frecventeze clubul de jazz al lui Harry Tavitian, artist cu care avea să lege o trainică prietenie, considerându-l părintele său spiritual. A debutat literar în 1990 în revista Tomis. A fost membru fondator al Cenaclului de Marți, alături de poeții: Sorin Dinco, Mircea Țuglea, Ileana Bâja și Grigore Șoitu. Criticul literar Marin Mincu i-a publicat primele texte în volum, în antologia Starea de plasmă din 1999, și i-a girat debutul editorial, cu volumul Haltera cu zurgălăi (Editura Pontica, 2001). În 2007-2008 a fost redactor-șef adjunct al revistei Tomis.

Nota redacției:
Olga Neagu s-a născut la 16 ianuarie 1954, în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin.
A colaborat la: „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Orizont”, „Semenicul”, etc.
Volume publicate:
„Ceea ce se poate şi ceea ce nu se poate imagina”, versuri, Bucureşti, Editura Albatros 1974;
„Mandat pentru aducerea zăpezii”, versuri, Bucureşti, Editura Albatros 1983;
„Toate cuvintele se supun”, versuri, Timişoara, Editura Facla, 1988;
„De-a poezia”, versuri, Reşiţa, 1995.
Volume în colaborare:
Copii-Poeţi, versuri, Bucureşti, 1969;
Paşi spre adolescenţă, versuri, Reşiţa, 1969;
Interferenţe, versuri, Reşiţa, 1969;
Cântece solare, versuri, Reşiţa, 1970;
Ritmuri din ţara lui Iovan Iorgovan, versuri, Reşiţa, 1970;
Prinos, versuri, Reşiţa, 1971;
La cota fierbinte, versuri, Reşiţa, 1972;
Uneori zborul, versuri, Timişoara, Editura Facla, 1973;
Oraşul cu poeţi, versuri, Reşiţa, Editura Timpul, 1995;
Nichita, vol. I, versuri, Reşiţa, Editura Timpul, 1996, vol. II, 1998.
Antologii: Copiii cântă România, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1979; Casa Faunului. 40 de poeţi contemporani… Timişoara, Editura Hestia, 1996.

Referințe critice
În periodice: Lucian Alexiu, „Orizont”, nr. 8, 1974; G. Nistor, „Transilvania”, nr. 3, 1974; Ada Cruceanu, „Orizont”, nr. 12, 1983; Marian Odangiu, „Orizont”, nr. 25, 1988, Ada Cruceanu, „Orizont”, nr. 21, 1988; Laurenţiu Ulici, „România literară”, nr. 4, 1988; Radu Sorescu, „Ramuri”, nr. 12, 1988; Ion Chichere, „Timpul”, nr. 198, 1995 ş.a.
În volume: Laurenţiu Ulici, Prima verba, Bucureşti, Editura Albatros 1975; Gheorghe Jurma, Presa şi viaţa literară în Caraş-Severin, Reşiţa, 1978; Alexandru Ruja, Parte din întreg, Timişoara, Editura de Vest, 1994; Laurenţiu Ulici, Literatura română contemporană, vol. I. Promoţia ’70, Bucureşti, Editura Eminescu, 1995. Olimpia Berca, Dicţionar al scriitorilor bănăţeni, Timişoara, Editura Amarcord, 1996; Victoria I. Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Dicţionatul scriitorilor din Caraş-Severin, Reşiţa, Editura Timpul, 1998; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori şi lingvişti timişoreni, Timişoara, Editura Marineasa, 2000. (USR).

Sursa foto-Petre Dalea