Scurt eseu despre necesitatea emoției, la final de spectacol ’’Peștele balon’’, la Reșița!

Duminică seara a căzut cortina peste cea de-a șasea ediție a New Wave Internațional Theatre, eveniment ce ne-a demonstrat încă o dată că Teatrul este forma artistică a experienţei omeneşti, mai ales acum, când lumea stă agățată, oră de oră şi minut de minut, de un flux continuu de ştiri, războaie, crize, analfabetism moral.

Articol editat de Anca Bălălău, 23 iunie 2026, 17:16

Ultima seară petrecută în sala de teatru din cadrul acestui festival ne-a dat prilejul să ne dăm jos măștile rutinei zilnice și totodată să ne dorim încă o ediție, încă o reîntâlnire cu Măria Sa Teatrul!
Spectacolul de gală, ’’Peștele balon,’’ adaptarea și regia Theo Herghelegiu, scenografia Daniel Titza, producție a Teatrului de Artă București, avându-i în distribuție pe Demeter Andras în rolul Haruka Yuki, Mona Eftimiu, în rolul Agatha van den Berg, Carmen Anghel în rolul Spiritului și vocea lui Ion Kivu, a emoționat, a fost o simbolică invitație la meditație și asumare, un subtil îndemn la reconciliere cu propriul destin.

Protagoniștii acestui spectacol, ieșit la rampă pe 9 august 2024, au avut puterea și inteligența de a ne copleși, în cel mai sincer mod cu putință, acum când trăim într-o perioadă când schimbările profunde şi masive pe care le resimţim în relaţiile fiinţelor umane cu ele însele, în relaţiile unora cu altele, precum şi în relaţiile cu lumile non-umane tind să depăşească puterea noastră de a simţi, de a articula şi de a exprima.

Deși are o experiență profesională și în afara scenei- director general al Teatrului de Stat ’’Csiky Gergely” din Timișoara, devenind cel mai tânăr director al unei instituții publice teatrale din Europa și primul din România numit pe baza unui concurs de proiecte de management, dar și președinte-director general al Societății Române de Radiodifuziune (SRR), director general și apoi secretar de stat în Ministerul Culturii, actualmente ministru al culturii, Demeter Andras este un actor care a reușit să găsească firesc limbajul și gesturile necesare să ne creeze imaginile ce ne-ar putea permite să înţelegem schimbările şi prăbușirile pe care le trăim, ca oameni.

’’Peștele balon’’ este provocarea întâlnirii dintre o avocată de la Haga, un acuzat japonez și o victimă americană, un conflict între trei culturi sau o pledoraie pentru Valorile Universale?

Totul se întâmplă, sau pornește, de la specialitatea japoneză fugu, a cărei preparare presupune o dexteritate complexă obținută în baza unui studiu profund.O singură greșeală poate transforma un preparat rafinat într-o condamnare la moarte.

Haruka Yuki, maestrul sushi aflat în centrul poveștii, acumulase nouă ani de practică, în condițiile în care desăvârșirea necesară unui asemenea meșteșug presupune zece, este cel judecat, în principiu, dar la finalul spectacolului, fiecare spectator este o parte din cel judecat și o parte din celelalte personaje, o voce ce se aude alunecând ușor ca o lacrimă pe obraz.
Haruka Yuki, personajul interpretat de Demeter Andras, acuzat de omor prin imprudenţă fiindcă își omorâse iubirea (câți dintre noi nu o facem) dat fiind că femeia sa iubită era condamnată la execuție prin spânzurătoare și moare cu 72 de minute înainte de execuția pedepsei, după ce consumă această delicatesă oferită ca ultimă dorință.

Demeter Andras prin personajul său domină scena cu forță, emoţie şi mai ales cu tăcerile sale, sacrificându-și până și ultimul motiv pentru a cere salvarea sa, pentru că onoarea nu se poate negocia.

Teoretic femeia moare iubită, practic se pune întrebarea dacă nu și onorabil…

Însă, dramaturgul și regizorul Theo Herghelegiu este mai puțin interesată de identificarea unui vinovat decât de explorarea unei zone în care fatalitatea,intenția și responsabilitatea devin greu de separat.

Haruka Yuki a provocat moartea femeii, dar cât de vinovat poate fi un om atunci când rezultatul faptelor sale coincide cu ceea ce urma să se întâmple oricum?
Dialogul dintre Haruka Yuki și Agatha van den Berg, avocata din oficiu, reușește să crească tensiunea spectacolului fără a eroda așteptările celor prezenți, fiindcă valsul acesta al vieții și al morții este ca o corabie plecată în larg pe ape când tulburi, când liniștite.

Totul se ghidează după o busolă a onoarei, pe care nimeni nu o poate modifica, niciun argument legislativ, nici o frustrare și nici o tentativă de a evada din rigiditatea unei celule de închisoare.
Atmosfera feerică, ’’invadarea’’ sacadată, asemeni unei ploi care spală tot, a spațiului teatral, momente când parcă am văzut o Ofelie shakesperiană care își cânta moartea în personajul Spiritului… toate acestea au dus la un Catharzis al spectacolului.

Demeter Andras, Mona Eftimiu, Carmen Anghel și Ion Kivu au înobilat o seară de teatru artă la Reșița.

Ne-au dăruit și ne-au luat cu ei în poveste, devenind la rândul lor parte a acestei povești frumoase ce este New Wave Internațional Theatre, venind la întâlnirea cu publicul eleganți, altruiști și cu un firesc professional pentru care au primit ropote de aplauze.

Interesant este faptul că spectacolul are la bază o poveste generată cu ajutorul inteligenţei artificiale de către Alexandru Damian, apoi, scris şi regizat de Theo Herghelegiu, cea care a găsit cheia regizorală prin care reușește să ne ia pe toți, personaje și spectatori pe aceeași scenă care este Viața, fiind deopotrivă și acuzați și acuzatori.

Spectacolul de Gală, ’’Peștele balon,’’ adaptarea și regia Theo Herghelegiu, scenografia Daniel Titza, producție a Teatrului de Artă București, avându-i în distribuție pe Demeter András, Mona Eftimiu, Carmen Anghel și Ion Kivu ne-a convins că Teatrul ne este alături de peste două mii de ani și a rezistat oricărei concurențe, inclusiv celei recente de pe internet, social media sau platforme, fiindcă Teatrul completează ceea ce omul are nevoie să meargă mai departe-Emoția!

Totuși, cred că singurul care poate cântări și judeca este copilul nenăscut al victimei și al protagonistului principal, fiindcă nenăscut fiind, el poartă pecetea unui singur păcat, nu și pe celelalte ale omului pe care ne grăbim să le judecăm fiindcă le avem și noi.