Cel mai răspândit viciu al omeniri, fumatul s-a erijat a fi unul din problematicile sanitare dificil de estompat. Unul dintre principalele ingrediente folosite în fumat este tutunul.
Tutunul este o plantă, a cărui frunze, după un proces intens de deshidratare, sunt frecvent utilizate în confecționarea țigaretelor și trabucurilor.
Tabacul, cum mai este denumit tutunul, face parte din familia Solanaceae, genul Nicotiana, iar acesta se regăsea în mod natural încă de acum 5000 de ani în Anzii peruvieni și ecuadorieni, fiind utilizat de băștinași amer-indienii ca un medicament universal pentru a trata diferite afecțiuni. De asemenea, fumatul primea și o conotație religioasă, acesta fiind folosit de vraci și șamani în diferite incantații, cu scopul detașării mentalului de corp, facilitând așa-zisa apropriere față de zei.
Descoperirea tutunului în civilizația europeană îi este atribuită marelui navigator Cristofor Columb, luând cunoștință de existența plantei pentru prima dată pe teritoriul de astăzi al Cubei. Promovarea fumatului în vechiul continent s-a realizat la întoarcerea navigatorilor spanioli, atunci când Jean Nicot, ambasadorul francez în Portugalia, primea în dar de la aceștia un mănunchi de frunze de tutun, începând a deprinde și el obiceiurile de bun venit ale populației de peste Ocean.
O formă mai elevată a produselor din tabac o constituie trabucul, țigară rulată în foi de tutun, pregătită minuțios, în care tutunul din care este produs trebuie să fie optim fermentat și uscat, iar frunza plantei de tutun la exterior trebuie să aibă o textură elastică, mătăsoasă, prevăzută cu nuanțe de maro ori negru, cu proprietăți bune de ardere și cu o aromă plăcută.
Apariția trabucului a fost prima dată sesizată în secolul al X-lea în America Centrală, mai precis în cultura mayașă, în special în zona insulară, respectiv Cuba sau Guatemala. Ulterior, în secolul al XVIII-lea, începea și producția la scară industrială, primele fabrici fiind în Spania, fiind confecționate trabucuri din tutun cubanez.
De cele mai multe ori trabucul era asociat cu opulența, cu rafinamentul, chiar cu eleganța, iar orice obiect asociat acestui produs era preluat, implicit, în sfera ineditului.
Prin urmare, în colecțiile deținute de Muzeul Banatului Montan Reșița regăsim un serviciu pentru fumători propus pentru a constitui obiectul lunii aprilie. Este format dintr-un trepied cu picioare din bambus dispuse în poziție concurentă, având punctul de intersecție la mijlocul acestora. Pe trepied se află prins un suport metalic circular, susținerile fiind reprezentate prin sfere expuse aidoma unor vârfuri de triunghi echilateral.
Pe el se regăsesc înscripționate motive grafice specifice antichității greco-romane. Pe suport sunt fixate trei cupe de dimensiuni diferite și un dispozitiv sub formă de roată verticală, cu un orificiu central folosit pentru tăierea trabucurilor la unul din capete. Fiecare cupă este prevăzută la bază cu un picior tronconic, iar în partea superioară sunt prezente decorații din email negru cu motive zoomorfe și vegetale.
De asemenea, cele două cupe de dimensiuni mari sunt întrebuințate ca suport pentru trabucuri și chibrituri, iar cea mai mică era folosită pe post de scrumieră. Serviciul pentru fumători este realizat din metal și bambus, cu dimensiunile 88 x 21 cm. Piesa datează cu aproximație din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Este vorba de un obiect ce denotă în același timp, atât uzualul unui viciu emancipat cât și luxul unui element de design interior cu conotații boeme. În acest sens asimilarea obiectelor de uz monden ca obiecte decorative, evidențiază atributul estetic al acelui obiect, evidențiind totodată și nivelul de bunăstare asociat deținătorului.
