Nu toată lumea suferă la fel, nu toată lumea iubește la fel, nu toată lumea ridică ziduri pentru a îngrădi zborul, fiindcă mai există Ei, Actorii, pentru care „Teatrul e un microb care îţi intră în sânge şi de care nu mai poţi scăpa, dacă eşti actor adevărat. E o meserie grea. Nu toţi actorii devin vedete, cap de afiş, şi nici nu trebuie să-ţi propui să devii vedetă. Însă, dacă îţi iubeşti meseria, nu poţi face altceva”,după cum mărturisește aniversatul zilei, Maestrul, Mentorul, Dascălul, Actorul și Prietenul- Miklós Bács!
S-a născut pe 27 septembrie 1964, într-o familie de artiști, care au contribuit la îmbogățirea patrimoniului cultural românesc, tatăl fiind dirijorul, compozitorul, fondator de ansambluri muzicale, instrumentist şi profesor de dirijat, din anul 1957- LUDOVIC BÁCS, care a iubit radioul românesc având o activitate neîntreruptă la Radio România, de o jumătate de secol, în calitate de dirijor şi director artistic al Orchestrei de Studio, devenită, în anul 1990, Orchestra de Cameră Radio și mama, Gyongyver Bacs Ercse, violonistă în Orchestra Filarmonicii „George Enescu“.
În perioada 1984–1988 a absolvit Academia de Teatru „Szentgyörgyi István” din Târgu Mureş, clasa artistului emerit Lohinszky Loránd-Mentorul său despre care a amintit cu emoție, întotdeauna pentru ascultătorii Radio România Reșița:
„Spun mereu că eu am avut de fapt, doi părinți: unul biologic, care a fost tatăl meu și un părinte spiritual, care a fost profesorul meu de Arta actorului și care, în foarte mare măsură mi-a influențat nu numai cariera, ci și viața, devenirea mea ca om. Acesta a fost artistul emerit Lovinsky Lorand și căruia trebuie să-i mulțumesc pentru tot ceea ce fac azi. Unul dintre marile lui cadouri la terminarea facultății a fost acela că a acceptat să joace cu un student de-al său rolul lui Salieri (lucrarea mea de licență s-a numit ”Amadeus”) iar eu am putut să-l îmbrățișez pe scenă, contopind un moment psihodramatic din viața mea, simțind că îmbrățișez în același timp pe mentorul meu spiritual în ale profesiei și pe tatăl meu biologic care este un muzician”.
Este actor al Teatrului Maghiar de Stat şi profesor universitar PhD la Facultatea de Teatru și Televiziune,. din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, membru al Consiliului Artistic al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, membru al senatului Uniter, şi membru International University Theatre Association – IUTA a fost laureat al Galei UNITER cu premiu special: MIKLÓS BÁCS, un mentor al tinerelor generaţii de actori.
La Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, Miklós Bács a jucat în numeroase spectacole printre care: Cum vă place de W. Shakespeare, rol: Olivér, regia Tompa Gabor; Fii omului cu inima de piatră de Jokai Mor, rol: Baradlay Richard, regia Dehel Gabor; Cântăreața cheală de Eugene Ionesco, rol: Mr. Martin, regia Tompa Gabor; Dragonul de Jevgenyi Svarc, rol: Dragonul, regia Bocsardi Laszlo; Diavolul de Molnar Ferenc, rol: Laszlo, regia Szabo Agnes; Neînțelegerea de Albert Camus, rol: Jan, regia Tompa Gabor; Visul unei nopți de vară de W. Shakespeare, rol: Flute, regia Tompa Gabor; Doi gemeni vențieni de Carlo Goldoni, rol: Lelio, regia: Vlad Mugur; Troilus și Cressida de W. Shakespeare, rol: Paris, regia: Tompa Gabor; Woyzeck de Georg Büchner, rol: Capitanul, regia: Mihai Măniuțiu; Gianni Schicchi de G. Puccini, rol: Amantio Di Nicolao, regia: Silviu Purcărete.
Miklos Bacs a lucrat cu regizori importanti precum Tompa Gabor, Silviu Purcărete, Bocsardi Laszlo, Mihai Măniuțiu, Vlad Mugur, Mihai Maniutiu, Eli Malka, David Zinder, Tony Gatliff. Totodată, a montat peste 20 de spectacole. A jucat și în spectacolele de teatru radiofonic: Babel, ultima fugă – transmisie directă pentru Radio France Cultural, de la Centrul Cultural Francez din Cluj și Poveste de iarnă de William Shakespeare, rol: Leontes, regia Cezarina Udrescu, la Teatrul Național Radiofonic.
A jucat în lungmetrajele românești: Transylvania, rol: Homme Ivre Hongrois (regia Tony Gatliff) și Dincolo de muntele meu, rol: Ignatiu (regia Cristian Pascariu).
Miklós Bács este totodată unul din cei mai apreciaţi și iubiți pedagogi teatrali din România, acel dascăl care știe să întrupeze visele tinerilor studenți cu sufletul vocației lor de artist. Știe, sau mai degrabă simte aluatul fiecărui vis și îi ajută pe tineri să meargă până la capătul visului lor.Este susținut de soția sa care este teatrolog, dar și de o bunătate aparte ce-l recomandă ca OM.
Dealtfel, este considerat a fi cel mai bun profesor de actorie din Romania, carieră începută în anul 1991.
Este un artist titrat, a obtinut două burse în străinatate, prima în anul 1994 la Oxford Stage Company, în Marea Britanie și cea de-a doua, în perioada 2010-2012, la Fondazione di Venezia, în Italia, unde l-a avut ca îndrumător pe Anatoli Vasiliev. A făcut turnee în Marea Britanie, Rusia, Finlanda, Portugalia, Germania, Franța, Slovacia, Slovenia, Croația, Polonia, Ungaria, Moldova, Irlanda, Italia, Columbia, Turcia, Macedonia, Luxemburg.
De asemenea, Miklos Bacs a scris numeroase articole si studii în reviste de specialitate si este autorul cărților Masca și Rol – identități diferite, Marele Mascat, Propedeutica limbajului nonverbal în arta actorului.
După tragica dispariție a regretatului actor craiovean Ilie Gheorghe, joacă rolul titular în spectacolul „Faust”, regizat de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu, îmbogățind scena teatrală cu un rol de compoziție ce întregește meșteșugul artistic al impresionantei sale cariere.
“Faust“ a fost una dintre lucrările preferate ale tatălui meu, dirijorul Ludovic Bacs, şi în timpul repetiţiilor s-au întâmplat nişte coincidenţe. (..) În „Faust“, într-una dintre scene sunt nişte ziare aruncate pe jos. La una dintre repetiţii, unul dintre ziarele pe care mi-au căzut ochii avea un titlu imens: „Mozart şi Salieri“. Un articol scris de Andrei Vieru, fiul lui Anatol Vieru, care a fost coleg cu tatăl meu la Moscova”, mărturisește distinsul nostru prieten.
Fost director artistic al Galei Tânărului Actor, dascălul Facultății de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca , Miklós Bács, a pus accentul pe caracterul de formare profesională a concursului, proiect UNITER destinat tinerilor actori, absolvenţi de licenţă.
De-a lungul carierei sale, pe lângă premiile oferite producțiilor în care a jucat, Miklos Bacs a fost nominalizat în anul 1994, la categoria cel mai bun actor în rol principal la Festivalul International de Teatru Eugen Ionescu, desfășurat la Chișinău, pentru rolul lui Mr. Martin din Cântăreața cheală, Eugene Ionescu, regia Tompa Gabor. În anul 2003 este distins cu Premiul Banffy oferit de Teatrul Maghiar de Stat, Cluj. În 2007 obține premiul pentru cel mai bun actor în rol principal la cea de-a V-a ediție a Festivalului Comediei Românești FestCo din Bucuresti, iar un an mai tarziu este răsplătit cu Premiul Reprezentativității Universitatea Babes-Bolyai, Cluj. În anul 2016, in cadrul Galei Premiilor UNITER a fost distins cu Premiul special: MIKLOS BACS – un mentor al tinerelor generații de actori.
Miklós Bács este acel actor care se zbate să dea viaţă unui text, să-l elibereze din cușca în care cuvintele l-au închis. Eliberarea, ruperea din chingile lutului înseamnă acel catharsis care face legătura între artist și spectator, acea dezâmblâzire a puterii de A Fi!
“Visați să mergeți până la capătul visului vostru” este, pe scurt, sentimentul ce mă cuprinde între cei trei pereți ai inimii scenei, în mijlocul căreia centrul de greutate al energiei creatoare este aniversatul zilei, omul, profesorul, artistul, Miklós Bács.
Visați și mergeți mai departe, fiindcă cel de-al patrulea perete al inimii scenei sunteți voi cei care iubiți teatrul, citiți această compilație și duceți povestea dincolo de hotarele unor vremuri ce încearcă să ne fure bucuria de a trăi frumos…
La mulți ani, Maestre Miklós Bács!
