Aniversatul zilei, Alexandru Repan, a văzut lumina zilei pe 26 februarie 1940, în Bucureşti.
Mărturisește că mama știa încă de dinainte de a-l naște că va fi actor:
„Când mama era însărcinată cu mine s-a dus la biserică și s-a rugat la Dumnezeu sa fiu băiat, să fiu frumos și să mă fac actor. Prima dorință i s-a împlinit, aș putea spune, fără falsă modestie, că nu am fost urâțel și după 60 de ani de jucat în teatru și în film, aș putea spune că sunt și actor”.
A urcat pentru prima dată pe scenă în clasa a V-a, într-o piesă de I.L. Caragiale. Anul următor, făcea prima regie şi aducea în scenă Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu, unde interpreta şi rolul lui Baiazid. La 14-15 ani, ştia, deja, pe dinafară, o mulţime de roluri din piese celebre.
Erudit și plin de farmec, după absolvirea liceului, Alexandru Repan a urmat cursurile Facultăţii de Istorie, răstimp în care a jucat şi a montat spectacole la Casa de Cultură a Studenţilor. O perioadă unică, în care teatrul era făcut cu pasiune şi la intensitate maximă.
În anul 1961, intră la Institutul de teatru, la clasa profesorilor Mony Ghelerter şi Zoe Anghel. Îi are colegi, printre alţii, pe Emil Hossu, Ruxandra Sireteanu, Ştefan Sileanu, Olga Bucătaru.
Și-a început cariera la Teatrul Barbu Ştefănescu Delavrancea. În 1969, este remarcat de Horia Lovinescu, care îl aduce în trupa Teatrului Nottara, unde a rămas până astăzi.
Au urmat roluri memorabile şi colaborări cu regizori de marcă, precum: Dan Micu, Dan Nasta, Dinu Cernescu, Dominic Dembinski, Alexandru Dabija, Felix Alexa, Sorana Coroamă-Stanca, George Rafael, Alexa Visarion, Vlad Mugur, Sanda Manu, Ion Cojar, Claudiu Goga.
Actorul şi regizor, Alexandru Repan a fost întotdeauna un bărbat şarmant, inteligent cu zâmbet cuceritor, împlinind roluri de mare valoare, cum ar fi fratele mijlociu din “Fraţii Karamazov”, fermecătorul Claudiu din “Hamlet” sau Lopahin din “Livada de vişini”, în teatru, dar şi multe roluri importante pe marile ecrane, cel mai deosebit rămânând Cantemir.
A avut deasemenea colaborări şi cu teatrul reşiţean, unde a devenit şi un model pentru tânăra trupă de atunci a instituţiei, dar a fost, pentru o scurtă perioadă, și dascăl la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale din capitală.
Alexandru Repan s-a remarcat prin graţia şi aristocraţia sa atât pe ecrane, dar şi pe scenă sau în anturajul prietenilor. Este actorul care ştie să-şi poarte cu distincţie harul, lăsând întotdeauna în urma sa un suspans ca o provocare, căreia dacă i-ai înţeles mesajul ai şansa să te bucuri de onestitatea unui intelectual rafinat, întotdeauna pregătit să îţi susţină cu prietenie momentele bune sau grele de viaţă.
Alexandru Repan, teoretic a împlinit astăzi 81 de ani, practic, este unul din ultimii seniori ai teatrului şi filmului, care nu va îmbătrâni niciodată, pentru că visătorii nu au vârstă!
Fiindcă fiecare om are o întâlnire cu destinul, Repan povestește întâlnirea care i-a marcat viața:
„Un bărbat cu o chelie pronunțată, cu un fizic rasat, sportiv, și parcă dintr-o lume aristocratică s-a oprit în dreptul meu și, trăgând adânc din țigară, după ce a aruncat în sus, spre tavan, fumul parfumat, m-a întrebat: „N-ai spus dumneata, cumva, ieri după-masă, o poezie la televizor? Mi-a plăcut cum ai recitat. N-ai vrea să-mi faci onoarea să devii actor al Teatrului Nottara? Eu sunt director acolo. Numele meu este Horia Lovinescu… Era în 1968. Întâlnirea cu Lovinescu și, mai ales, cu literatura lui, a însemnat o cotitură în viața mea. Am început să fac ceea ce se cheamă „compoziție”, adică să joc altceva decât eternul june-prim pe care îl sugerau fizicul și vârsta mea. Am intrat în zona metafizică a literaturii. Punctul culminant al acestei „cotituri” l-a reprezentat piesa lui Lovinescu. Întâlnirea asta m-a așezat pe o cu totul alta orbită”.
De ziua sa,spectacolul Efecte colaterale de Alexandru Popa, în regia lui Vlad Zamfirescu, îl aduce în fața publicului chiar la aniversare. În foaierul Sălii Horia Lovinescu, o expoziție de fotografie aduce laolaltă instantanee impresionante cu cele mai importante roluri interpretate de Alexandru Repan pe scena Teatrului Nottara.
Îşi mărturiseşte cu eleganţă iubirea pentru teatru:
„Teatrul e artă şi totodată meserie. Ştiinţă. Miracol continuu. Visătorii au schimbat omenirea! Din fericire, în acest timp al vieții mele, marii mei prieteni sunt fiii mei, Alexandru și Matei”.
Maestrul Alexandru Repan a împrumutat vocea-i inconfundabilă unor personaje celebre din spectacole radiofonice şi a făcut parte din distribuţiile unor filme de succes (Rochia albă de dantelă, Hanul dintre dealuri, Lumini şi umbre).
Actorul Alexandru Repan a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București.
La mulţi ani, Maestre Alexandru Repan!
