„Drumurile noastre” duc astăzi la Dan George Spătaru, care a împlinit destinul său pe 8 septembrie 2004, acum 17 ani când a plecat să cânte pentru Îngeri!. „Nici o lacrimă” nu s-a uscat pe obrazul amintirilor noastre, fiindcă muzica lui o vor purta în suflet, de-a lungul timpului, multe generații.
Mama lui Dan Spătaru: „Copiii mei să învețe carte”
Născut pe 2 octombrie 1939, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru și-a petrecut copilăria la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica, dar și a bunicilor agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan Spătaru a crescut printre poveștile bunicilor și cântecelor interpretate de părinții lui.
Când avea 12 ani, a rămas orfan de mamă, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătușă pentru a îndeplini dorința mamei „copiii mei să învețe carte”. Aici, Dan a făcut liceul și a început cariera de fotbalist. A evoluat pe post de mijlocaș. A jucat la „Progresul”, apoi la „Știința București”.
În anul III la „Facultatea de Educație Fizică și Sport” a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. Apoi, s-a dedicat școlii și muzicii. Dan Spătaru era student când a început să cânte la „Casa Studenților” în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie; tatăl său cântase la vioară. Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a văzut. L-a ascultat odată la „Mon Jardin” și a făcut cu el lecții. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată, la o terasă l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate șlagărele. Primul mare succes l-a avut cu „Măicuța mea”, de Temistocle Popa.
În anul 1972 o cunoaște pe viitoarea soție, Sida, la „Teatrul Fantasio” din Constanța. S-au căsătorit în 1974 și au avut un copil, Dana. După mărturiile soției, Dan Spătaru a fost „familist convins” și „un model de tătic”, din păcate nu a apucat să îşi vadă nepoţica care, îi cântă astăzi cântecele şi îî seamănă foarte mult.
„Prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!”
Horia Moculescu (2004, în emisiunea In Memoriam, realizată de Monica Stoica la R.R.A.) povestește: „Eram în turneu cu Spătaru şi cu Andreescu. Trebuia să avem spectacol la Caransebeş şi, cu o seară înainte, primim telefon că se ocupă sala cu o şedinţă de partid. Zi liberă. Trenul tras la Lugoj. Şi ne ducem în oraş, pe malul Mureşului, acolo unde este sala de cinematograf… gol! Mă duc la vânzătoare, aflu că era un film rusesc, care nu avea nici spectatori, nimic. Am întrebat cât costă să cumpărăm diseară toată sala. Ni se spune: 820 de lei. Hai să luăm şi jucăm diseară, punem aici un anunţ la Casa de Bilete. Şi am scris aşa: “Diseară mare concert cu Dan Spătaru” şi ne-am trecut şi pe noi cu litere mai mici. Era ora 11.00, noi ne-am dus să mâncăm la gară ceva şi a venit un băiat, care aproape că-şi dădea sufletul de la cât alergase şi m-a întrebat: „Dvs sunteţi cu domnul Spătaru? Aveţi spectacol la 15”.
Când apărea pe scenă, îmbrăcat în ţinute impecabile cu un stil unic în vestimentaţie, ţinând microfonul în colţul gurii, captând publicul de la primele acorduri.
Dan Spătaru a foat un fel de Frank Sinatra al românilor!
Artistul a bătut recordul la aplauze când era în Cuba: „Prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!”, mărturisea cu modestie artistul.
Dan Spătaru a fost un fel de Frank Sinatra al românilor, din păcate pentru noi indiferent de vârstă, l-am pierdut mult prea devreme, în urma unui infarct . Peste zece mii de oameni s-au dus la înmormântarea artistului.
A plecat la doar 65 de ani și s-a așezat „În rândul patru” undeva în Ceruri, acolo unde și-a luat ghitara sub braț și-mpreună cu ea, orișiunde ar fi, cântă inima sa în pieptul Veșniciei.
Nepoata regretatului artist este o domnișoară frumoasă și talentată. Măriuca, așa cum îi spun apropiații, a început să interpreteze muzica bunicului său încă de când avea vârsta de 3 ani. Dan Spătaru ar fi fost foarte mândru de ea. Maria a cântat unele dintre cele mai cunoscute piese ale artistului, precum: “Ţărăncuţă, ţărăncuţă”, “Drumurile noastre” și “Trecea fanfara militară”.
Măriuca a luat lecții de canto împreună cu Crina Mardare, și a cântat chiar și pentru bunicul ei în anul 2015, atunci când a fost Festivalul de Muzică Românească de la Nürnberg din Germania. Acolo Dan Spătaru era de nelipsit în vremurile lui de glorie.
Deși „Nu-ți șade bine când plângi”, Maestre „Nu m-am gândit la despărțire”,dar mă întreb în numele atâtor români care te-au iubit și te iubesc- „Oare, oare, îți pare rău”?
Anca Bica Bălălău
Sursa: Psihologul muzical-Andrei Partoș
