Motto: „Nu iubeşti cu adevărat decât pe cine respecţi”.Ileana Vulpescu

Filolog, lexicograf, prozatoar, romancier și traducător, Ileana Vulpescu a văzut lumina zilei acum 88 de ani, pe 21 mai, 1932 în localitatea Bratovoești, din județul Dolj.

După o licență în Litere, limba și literatura franceză, la Facultatea de Filologie a Universității din București, a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române.

Debutul său a avut loc în revista „Familia” din iulie 1966, cu povestirea „Scrisoare către un cunoscut”. În anul 1976, Ileana Vulpescu publica romanul său „Rămas-bun” Editura Cartea Românească – 2100 de exemplare, ce a fost premiat cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Cinci ani mai târziu a primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Cântarea României” pentru romanul Arta conversației , Editura Cartea Românească – 50.000 de exemplare, iar în 1987 a primit premiul „Flacăra”, pentru „Sărută pământul acesta” .
Din anul 1972, Ileana Vulpescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România. Cel mai cunoscut roman este „Arta conversației”, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989. Romanele ei au fost traduse în slovacă -„Rămas-bun casei părintești”, maghiară -„Arta conversației”, italiană -„Sărută pământul acesta” și franceză -„Arta conversației”.

„Mă atrag oamenii complicaţi. Mă atrag major, nimicitor, doar oamenii care mă fac să visez, care maschează atât de bine implacabilele roţi dinţate ale imuabilelor legi care ne guvernează, atât de bine că mă fac să le uit existenţa. Cu cât sufletul tău intră mai profund în hăţişurile de clar-obscur ale altui suflet, cu-atât actul fizic al iubirii devine mai greu de-nfăptuit. Nu ţi-l mai poţi închipui. Deşi-l doreşti, nu ţi-l mai poţi închipui”, compila scriitoarea.

În 1991, întreaga activitate literară i-a fost încununată cu Premiul „România Mare”. Ileana Vulpescu a primit, în data de 23 octombrie 2015, din partea Fundației Dignitas un premiu și Trofeul Fundației Dignitas pentru Excelență -2015, conceput de artistul plastic Mircea Nechita.
În același an, în iunie 2015, scriitoarei i-a fost conferit titlul de Cetățean de onoare al Craiovei, în semn de recunoștință pentru întreaga activitate culturală, pentru participarea sa la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române, pentru toate proiectele sale care au promovat și promovează imaginea pozitivă a României și pentru susținerea mediului academic.

Mai bine de șase decenii a fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu, marea sa iubire.

„E de necrezut cum uită trupul. Ceea ce-ţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi într-o zi că numai spiritualitatea rămâne într-o iubire”.

Ileana Vulpescu a cuprins în scrierile sale viața în chingile sorții, realizând cu sinceritate și talent portretul în care cititorul se regăsește.

Ileana Vulpescu este  „Arta Conversației”, un talisman ce a îngăduit regăsirea tuturor cititorilor ei:
„În viaţă trebuie să înveţi să citeşti printre rânduri şi în oameni. Să citeşti printre vorbele lor şi chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteşte mai mult decât un roman-fluviu, o privire – mai mult decât o bibliotecă”.

Într-o lume tot mai însingurată să spunem La multi ani, Ilenei Vulpescu pentru ca este  alături de fiecare dintre noi în după amiezile celor mai crunți singurătăți și căderi… o pagină citită ne-a ridicat lacrima la rang de autodeterminare, ne-a făurit refugiul și acceptarea destinelor noastre:
„Dar pe soartă ai dreptul să te superi. Ai dreptul să te superi… mai tot timpul! Prin dispariția fizică nu se duce legătura sufletească. Te gândești la fel la un om care nu mai există. Poate chiar mai mult decât atunci când exista! Și ești îndreptățit să crezi, în măsura în care crezi că mai există o viață Dincolo de viața asta pământeană… Îi spuneam unei prietene despre realizatorul Bernard Pivot, de la televiziunea franceză. El avea o întrebare, cu care, invariabil, încheia interviurile din emisiunea „Bouillon de Culture” . Întrebarea „Dacă Dumnezeu ar exista, și v-ați afla în fața Lui, ce I-ați spune?”. Și eu vorbeam cu prietena mea și i-am spus că, dacă m-ar invita pe mine Bernard Pivot, i-aș spune lui Dumnezeu să nu mă mai trimită pe Pământ. Și prietena mea mi-a spus – „și dacă te trimite undeva unde este mult mai rău?!” Și asta se poate… Suntem singuri! Și când te naști, și când pieri… ești singur. Deci ambele capete ale vieții sunt ale singurătății”.

Ileana Vulpescu a fost distinsă pentru meritele extraordinare în cultura națională și internațională cu medalia Ordinului Național „Steaua României”.

„Toată viaţa noastră nu facem altceva decât să interpretăm cuvinte. Noi pe ale altora, alţii pe-ale noastre. Şi cum să nu te gândeşti la ele, cum să-ţi fie indiferente, când urmele lor sunt de neşters”?
De neșters din memoria limbii și literaturii române este și Ileana Vulpescu.

Și dacă  „Nu iubeşti cu adevărat decât pe cine respecţi”, cu respect, La Mulți Ani, Ileana Vulpescu!

Epilog: „S-au năruit şi se vor nărui civilizaţii, cultura însă e ceea ce supravieţuieşte civilizaţiilor materiale, iar ea va fi etern însemnată de pecetea geniului”.Ileana Vulpescu

Anca Bica Bălălău

Sursa-wikipedia