Gânduri către Marina Constantinescu la aniversare… un început de răsărit peste orizontul unui nou început… o privire ridicată din haosul unei lumi despovărate conştient de Nocturnele unei întâlniri cu spovedania ceasurilor de noapte când dorul umblă desculţ prin lacrimile noastre… cine trece prin arsura lor umblă ca un cub cu un colţ sfărâmat de al lui Nichita…
Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
– Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Ce frumoase ar fi fost gândurile acestea dacă nu aveau un colţ de lacrimă sfărâmat de emoţia unei mărturisiri însuşite de dor…
Marina Constantinescu, jurnalistă, filolog de marcă, realizatoare de emisiuni de televiziune și critic de teatru și film din România, s-a născut pe 22 septembrie 1966, în București.
A urmat Facultatea de filologie la Universitatea din București. Din anul 1992 este cronicarul dramatic al revistei „România literară”, unde semnează săptămânal rubrica de teatru.
Este pretențioasă cu sine și cu cei din jur, perfecționistă, cu o cultură solidă și o artă a dialogului pusă sub lumina reflectoarelor la emisiunea sa „Nocturne” de pe TVR1 pentru toți cei care încă mai respiră cultural.
În calitate de amfitrion al emisiunii Nocturne, începută în anul 2001 sub numele Nocturna arenelor la TVR, a declarat:
„Fiecare amănunt este gândit, studiat, întors pe toate fețele, așa că în cele bune și în cele rele emisiunea mă reprezintă la modul absolut”.
A devenit membru UNITER, în 1992, și a primit Premiul UNITER pentru cel mai bun critic de teatru în 1977, cât și Marele Premiu APTR, pentru seria de emisiuni „Nocturne”, difuzată la TVR1 începând cu anul 2001.
A fost directorul artistic al Festivalului Naţional de Teatru,timp de 6 ediţii, iar în cadrul Galei Premiilor UNITER de la Craiova a primit „Premiul de Excelență: FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU pentru calitatea excepţională a ultimelor șase ediții .”
A publicat volumele: „Danaidele – istoria unui spectacol” și „A fost odată în România”. Este membru fondator al Fundației Teatru Act și al Teatrului Act, primul teatru independent din România, cât și membru fondator al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și directoare a Festivalului Național de Teatru.
Marina Constantinescu este mama unui viitor mare pianist,Luca Rusu, un tânăr care se bucură de susținerea și prietenia domniei sale, căreia îi poartă o mare admirație.
Este Omul care adună și împarte fiecăruia bucuria de a învăța, de a lupta și mai ales de a învinge toate încercările vieții, este omul care a crescut în imperiul marilor modele umane și culturale și omul care supraveghează cu fidelitate nașterea marilor răspunsuri la întrebări încă nerostite, ci mai degrabă simțite …
Marina Constantinescu este un privilegiu acordat de viață celor care o întâlnesc, o apreciază și o însoțesc pe un drum unde spiritul său luminează și călăuzește și la capătul căruia personalități ale culturii naționale și mondiale se înclină într-un firesc: Mulțumesc.
Și dacă arta este rostirea tainei prin taină, Marina Constantinescu este unul dintre puținii oameni de cultură care trăiește ceea ce Constantin Stanislavski perora ca lege a firii marilor caractere:”Iubeşte arta în tine, şi nu pe tine în artă”.
Rafinamentul său stilistic emană parfumul întâlnirilor cu adevărate personalităţi culturale, doamna Marina Constantinescu este o duminică a destinelor celor care o întâlnesc… Câtă dragoste din partea dumneaei, câtă preţuire din partea noastră?...
„Prin dragoste, prin sentiment, prin această fereastră a legii ne uităm şi noi cu colţul inimii noastre… „spunea Nichita Stănescu…
Din Banatul de Munte-La mulți ani, Marina Constantinescu! Mai mult ar fi puțin…
Anca Bica Bălălău
