Motto: „Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet”. Fănuş Neagu
Se spune că istoria este scrisă de învingători… iar dacă scriitorul este Regele cuvintelor, astăzi, când ar fi împlinit 89 de ani, putem spune că frumosul nebun al marilor orașe, Fănuș Neagu trăiește în limba și literatura română, așa cum mărturisea:
„Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea”.
Născut pe 5 aprilie 1932 în Grădiştea Brăilei, povestitorul, memorialistul, nuvelistul, romancierul, cronicarul sportiv și dramaturgul, căruia i s-a ursit atunci să caute „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, Fănuş Neagu a vorbit cu oamenii şi s-a tutuit cu sfinţii, mărturisind:
„Am făcut un jurământ din copilărie să-i găsesc şi-am avut norocul ca aproape în fiecare zi a vieţii mele să dau peste ei. Săptămânile în care nu-i găsesc sunt lipsite de inteligenţă şi bolnave”.
Învingător din punctul de vedere al umorului ce lucește și astăzi pe valurile Dunării, cu entuziasmul copilului care descoperea fiecare zi ca pe cea mai frumoasă jucărie din vitrina unui magazin de vise, Fănuș Neagu a rămas în sufletele tari ale românilor ca o lacrima din care Dunărea își ia înapoi veșnicia!
Chiar dacă „acea lume nu va reveni în veci pentru că am pierdut, cu vârsta, cheiţa care întoarce ceasul de la brâul zânei. S-au răsturnat timpurile, ţăranii s-au dus să culeagă căpşune în Spania cea plină de castele iluzorii, bălţile Brăilei au fugit în cer, iar Fata Morgana a părăsit gorganele câmpiei ca să danseze într-un port pustiu”, Fănuș Neagu a respirat bucuria vieții și a dus-o Îngerilor ca pe-o spovedanie până atunci când a plecat…
A iubit fotbalul adevărat, venerându–i legendele: Dobrin, Dinu sau Dumitrache, dar a fost mai ataşat de boxeri şi de poveştile lor de viaţă. A scris cu sinceritate şi despre unii, şi despre ceilalţi:
„Acum zici Steaua, Universitatea Craiova, Rapid, Dinamo şi faci doi paşi îndărăt. Trecem cu toţii pe sub un cer de crizanteme negre şi prin duminicile nimănui”, mărturisea cu o tristeţe seacă.
Reputatul academician Eugen Simion îl caracteriza: „Agrea spectacolul vieții. A fost un fenomen în felul lui. Fănuș Neagu este un noroc al limbii române și nu îi înțeleg pe cei care l-au marginalizat. Era un scriitor care citea, un cititor atent. Alături de Bănulescu și Preda, Neagu este un prozator esențial, al gândirii. A reinventat literatura, în felul lui inimitabil. Era un personaj la fel de cunoscut pe stadion și la teatru”.
A fost prietenul brăileanului nostru din Banatul de Munte, Mircea Cavadia, alături de care a făcut risipă de umor şi iubire spălate în agerimea ce îi unea, dar şi ostoia de bucuria de–a trăi asemeni apei ce adapă pământurile încercate de secetă.
Fănuș Neagu face parte din generatia ’60, neegalată de celelalte până în prezent şi este asemeni unui vin bun, conform zicerii sale: „am băut aseară un vin atât de bun că-mi venea să-i zic dumneavoastră” … și pentru că ne-a lăsat testamentar dreptul de a tutui Sfinții, poate că îi putem spune astăzi La Mulți Ani în amintire, celui care acum slobozește umorul și frumusețea limbii și literaturii române Îngerilor făcându-i poligloți de limba română, pentru câ „limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet”
Fănuș Neagu a respirat bucuria vieții și a dus-o Îngerilor ca pe-o spovedanie atunci când a plecat pe 24 mai 2011, ora 3.30 a.m. la Spitalul Elias din București
Epilog: „Voi fi înjurat cumplit? Cred că da: Şi? Scriu despre întâmplări petrecute. Ipocriţii mă vor citi şi mă vor insulta. Dar vor trebui să recunoască: „Omul ăsta nu minte, aşa suntem! Roma veche trăieşte în noi”.Fănuş Neagu
Anca Bica Bălălău
În imagini alături de regretaţii Marin Sorescu, Adrian Păunescu şi cronicarul sportiv Ioan Chirilă.
Nota redacției: S-a născut la 5 aprilie 1932, în orașul Grădiștea-de-Sus din județul Râmnicu Sărat, într-o familie de țărani. A studiat primii cinci ani de școală primară în satul natal. Își continuă studiile între 1944 și 1948 la Liceul Militar din Iași (trei ani îi urmează la Liceul Militar din Câmpulung-Muscel). Urmează apoi Școala Pedagogică nr. 2 din București, iar în 1951 devine cursant al școlii de literatură „Mihai Eminescu” până în anul 1952, fiind coleg de generație cu Nicolae Labiș, Radu Cosașu etc. Între 1954 și 1957 învață la Facultatea de Filologie din București, dar nu își încheie studiile.
În perioada decembrie 1993 – 1996 a fost director al Teatrului Național din București.
În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române.
La 21 decembrie 2001 devine membru titular al Academiei Române
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Cantonul părăsit”
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul „Acei nebuni ai marilor oraşe”
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa „Echipa de zgomote”
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa „Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp”
În decembrie 1993 este numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti
În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române
În data de 21 decembrie 2001 devine membru titular al Academiei Române.
Lista selectivă a operelor antume:
1960 – Ningea în Bărăgan, povestiri;
1962 – Dincolo de nisipuri, nuvele;
1968 – Îngerul a strigat, roman;
1976 – Frumoșii nebuni ai marilor orașe, roman;
1979 – Cartea cu prieteni, însemnări;
1981 – Insomnii de mătase, însemnări;
1987 – Întâmplări aiurea și călătorii oranj, publicistică;
1988 – Scaunul singurătății, roman;
2001 – Amantul Marii Doamne Dracula, roman
Sursa: Wikipedia
