[FOTO] Florina Cercel la ultimele aplauze…

Motto: „O ţară fără cultură nu există. O naţie fără cultură nu are identitate. Nu o spun eu, au spus-o înaintaşi de-ai noştri”.  Florina Cercel

Articol editat de Radio Resita, 30 iulie 2019, 15:19 / actualizat: 31 iulie 2019, 6:57

„Îmi doresc să apuc şi o Românie echilibrată. Eu mă bucur că am beneficiat de o şcoală de teatru cum rar se face. Şi teatrul e viaţa mea.Pasiunea mă face să nu pot trăi fără teatru”, mărturisea, de azi, regretata Florina Cercel… de astăzi Teatrul Românesc este mai sărax cu un actor, un om şi o personalitate care a marcat timpul său… Boala a învins încă o dată, în timp ce noi nu realizăm cât de mici suntem în faţa morţii… distinsa actriţă a plecat în Trupa Îngerilor la vârsta de 76 de ani…

Florina Cercel s-a născut la 28 ianuarie 1943, la Piatra Neamţ, tatăl său fiind prim-trompetist în fanfara unui regiment din Armata Regală, iar mama sa fiind actriţă şi o fire foarte credincioasă.

Copilăria sa a fost fericită, părinţii săi învăţând-o să respecte credinţa, tradiţiile şi obiceiurile locurilor natale şi să aprecieze fenomenul cultural. De mic copil ea a mers vinerea şi sâmbăta la concertele Filarmonicii, iar duminica era nelipsită de la slujbele de la biserică.

Familia se mută apoi la Râmnicu Sărat, datorită obligaţiilor militare ale capului familiei.

Când Florina trecea în clasa a treia, tatăl ei a fost arestat, pe motive politice, fiind exclus din Armată şi trimis să-şi execute pedeapsa, de patru ani, la Canal. Sora actriţei, o fetiţă pe atunci, cu doar patru ani mai mare decât Florina, scrisese pe o foaie „Nu-l vrem conducător pe Stalin”. Întâmplarea, aparent neînsemnată, a dus la arestarea tatălui său. În acest timp, copilele se mută cu mama lor la Botoşani, iar tatăl revine acasă după un an şi jumătate.

Este înscrisă la Liceul „Mihai Eminescu” din Botoşani, iar adolescenţa artistei este marcată de opoziţia sa faţă de ştiinţele exacte şi de atracţia din ce în ce mai mare spre lumea teatrului şi filmului.

Despre copilărie şi adolscenţă, Florina Cercel rememora, peste ani: „Am avut şi o copilărie şi o tinereţe în care am colindat de la un capăt la altul această ţară, dacă mă gândesc că m-am născut la Piatra Neamţ, am făcut grădiniţa, clasa I şi a II-a la Botoşani, clasele a III-a, a IV-a, a V-a şi a VI-a la Rîmnicu Sărat, unde tatăl meu a fost mutat cu regimentul,- pentru că tatăl meu a fost muzician, a fost prim-trompetist în fanfara unui regiment. Ulterior, când am ajuns în clasa a V-a, a fost arestat politic şi a trebuit să părăsească armata, iar eu împreună cu mama mea şi sora mea am părăsit oraşul Râmnicu Sărat şi ne-am reîntors la Botoşani. Când tata a ieşit din închisoare, de la canal, am continuat cursurile Liceului „Mihail Eminescu” din Botoşani şi, după examenul de bacalaureat, am dat admitere la Institutul de Teatru şi am intrat de prima dată”, îşi amintea actriţa.

Este admisă apoi la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa profesorilor Jules Cazaban, Cornel Todea şi Victor Moldovan, devenind absolventă în anul 1964, la Secția Arta Actorului. A fost colegă de generaţie cu Ovidiu Iuliu Moldovan, Valeria Seciu, Mariana Mihuţ, Rodica Mandache, Ion Caramitru, Ştefan Radoff  sau Virgil Ogăşanu. Trist este faptul că, în perioada facultăţii, la sfârşitul anului trei, a fost exmatriculată, fiindcă nu declarase că tatăl ei a fost deţinut politic. A fost obligată să muncească, timp de patru luni, la o fabrică de utilaj chimic, pentru a se deprinde cu „educaţia muncitorească“.

Trebuie spus şi că Florina Cercel a impresionat, în tinereţe, prin frumuseţea ei răpitoare. A avut poveştile ei de dragoste, a iubit cu patimă şi a fost adorată, deopotrivă, de bărbaţi, însă ghinoanele s-au ţinut lanţ, pe plan sentimental. Artista îşi aminteşte de primul iubit, Adrian Ciceu: „Era student la Conservator, în anul patru, eu eram cu doi ani mai mică. Apoi, el a plecat în Armată. Se pare că semănam foarte bine, fizic, dar tot sistemul nu ne-a lăsat să fim împreună”. Părinţii Florinei Cercel nu erau de acord cu această relaţie, pentru că el nu avea un dosar curat. „Am suferit foarte mult, el la fel. Nu ne-am căsătorit, chiar dacă a fost o iubire foarte frumoasă, a fost extraordinar, o dragoste pură. Adrian s-a căsătorit după mulţi ani cu o cântăreaţă care semăna cu mine, Luminiţa Dobrescu, aflată atunci în Germania, unde a fugit şi el”, a povestit, peste ani, actriţa despre prima dragoste care i-a rănit inima.

În 1964 primeşte repartiţie la Teatrul Dramatic de Stat din Galaţi, unde a debutat în rolul Ana Stambuliu, în “Fii cuminte. Cristofor“, de Aurel Baranga, pe aceeaşi scenă jucând apoi rolurile Sonia, din “Mitică Popescu“, de Camil Petrescu, Veta, din “O noapte furtunoasă“ de I.L.Caragiale şi Margaret – „Mult zgomot pentru nimic” de William Shakespeare, regia Andrei Brădeanu, 1965.

Din anul 1965 a fost actriţă a Teatrului Naţional Timişoara

În anul 1965 se transferă la Teatrul Naţional din Timişoara, unde va interpreta mai multe roluri importante. ”Iat-o pe Sophia Loren a României!”, au fost cuvintele pe care le rostea, în acel an, artistul emerit Gheorghe Leahu, pe atunci director al Teatrului Național Timișoara. Pe ușa teatrului, larg deschisă de director, a intrat ”îmbrăcată într-un deux-piece albastru, cuminte, o tânără de-o frumusețe uluitoare. Avea un șarm și o senzualitate cum nu mai văzusem la o actriță”, rememora, peste ani, şi Doina Popa, secretarul literar al Naționalului timișorean la acea vreme.

Pe scena bănăţeană, Florina Cercel a fost, pe rând, Barbara Undershaft, în „Maior Barbara”, de George Bernard Shaw, regia Constantin Anatol, 1966, Rosaura – „Mincinosul” de Carlo Goldoni, regia Constantin Anatol, 1966, Contesa Olivia – „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare, regia Marietta Sadova, 1966, Gina, Niculina Gologan, Maricica Tunsu, Otilia – „Opinia publică” de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova, 1967, Madame San-Gene – „Madame San Gene” de Emile Moreau şi Victorien Sardou, regia Marietta Sadova, 1968, Soţia – „Micul infern” de Mircea Ştefănescu, regia Marietta Sadova, 1968, Regina Margareta – „Regele moare” de Eugene Ionesco, regia Mircea Marosin, 1969, Beatrice – „Anotimpuri” de Arnold Wesker, regia Aurel Manea, 1969, Elena – „Troienele” de Jean Paul Sartre după Euripide, regia Mircea Marosin, 1969, Gina Ekdal – „Raţa sălbatică” de Henrik Ibsen, regia Emil Reus, 1970, Alexandra Dan – „Travesti” de Aurel Baranga, regia Emil Reus, 1970. De asemenea, a dat viaţă şi farmec rolurilor Silvia – „Aceşti îngeri trişti” de Dumitru Radu Popescu, regia Aurel Manea, 1970, Ara – „Arca bunei speranţe” de Ion Dezideriu Sârbu, regia Sergiu Savin, 1970, Lucia Hrisanide – „Interesul general” de Aurel Baranga, regia Sergiu Savin, 1971, Gilda – „Pisica în noaptea Anului Nou” de Dumitru Radu Popescu, regia Sergiu Savin, 1971, Carmina – „Despot Vodă” de Vasile Alecsandri, regia Emil Reus, 1971 şi Fata – „Mockinpott” de Peter Weiss, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1971.

La Timişoara, Florina Cercel şi-a întâlnit jumătatea, îndrăgostindu-se de medicul Ioan Liviu Perian. După şapte ani de iubire desăvârşită, actriţa a trecut printr-o tragedie care a marcat-o. Avea numai 28 de ani.

„Prima mea căsătorie a fost iubirea cea mai completă, cea mai profundă, cea mai totală, şi prin întâlnire, şi prin despărţire pentru că, ştii, e foarte complicat să te gândeşti că prima ta iubire moare odată cu fiinţa pe care o iubeşti. A fost greu. Bărbatul meu a murit în braţele mele”, mărturisea actriţa.

Teatrul a vea să o ajute, însă, să treacă peste această lovitură cruntă a destinului.

În anul 1972, obţine, prin concurs, un post la Teatrul Naţional din Bucureşti unde activează şi acum. Aici, pe parcursul a 46 de ani, a interpretat roluri memorabile, care au făcut deliciul spectatorilor. Florina Cercel a fost, pe rând, Viorela Vidrighin din „Un fluture pe lampă” de Paul Everac, regia Horea Popescu, 1972, Lucille Desmoulins – „Danton” de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974, Katy – „Peripeţiile bravului soldat Svejk” de Jaroslav Hasek, regia Dem Rădulescu, 1975, Peţitoarea – „Căsătoria” de Nicolai Vasilievici Gogol, regia Sanda Manu, 1976, Wanda – „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Horea Popescu, 1977, Milica Oniţă – „Acord” de Paul Everac, regia Letiţia Popa, 1977, Zoe – „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, regia Radu Beligan, 1979, Alboaica – „Tinereţea lui Moromete” de Marin Preda, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1981, Dacia – „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, regia Mihai Berechet, 1983 sau Vassa Jeleznova – „Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1988. De asemenea, ea a întruchipat personajele Clitemnestra, în „Electra – O trilogie antică” după Euripide, Sofocle şi Seneca, regia Andrei Şerban, 1990, Anca – „Năpasta” de I.L. Caragiale, regia Dana Dima, 1991, Lady Torrance – „Orfeu în infern” de Tennessee Williams, regia Mihai Manolescu, 1994, Agave – „Bacantele” de Euripide, regia Mihai Măniuţiu, 1997, Vasilisa – „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998, Linda Loman – „Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller, regia Horea Popescu, 1999 – 2000, Anna Andreevna – „Revizorul” de Nicolai Vasilievici Gogol, regia Serghei Cerkasski, 2002, Lucrezia Borgia – „Lucrezia Borgia” de Victor Hugo, regia Cristian Ioan, 2004, Doamna nervoasă, O femeie de-o vârstă incertă – „Inimă de câine” după Mihail Bulgakov, regia Iuriy Kordonskiy, 2005, Ştefanida Rozanova (directoarea adjunctă) – „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal” de Matei Vişniec, regia Florin Fătulescu, 2007, Zerline – „Camerista” după Hermann Broch, regia Dan Stoica, 2008 sau Teodora – „Dumnezeu se îmbracă de la second – hand” de Iulian Margu, regia Ion Caramitru, 2014.

În această perioadă colaborează şi la punerea în scenă a unor piese de teatru la Theatrum Mundi, în 2002, rolul Regina Margareta – „Regele moare” de Eugene Ionesco, regia Victor Ioan Frunză, la Teatrul Metropolis, rolul Aneta Duduleanu – „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Dan Tudor, 2012, la ARCUB, rolul Thelma – „Noapte bună, mamă” de Marsha Norman, regia Mircea Cornişteanu, 2014 şi  la Creart – Sala Teatrelli, în „Quartet” de Ronald Harwood, regia Dan Tudor, 2014. De asemenea, la Teatrul Nottara, în „Familie de artişti”, de Kado Kostzer şi Alfredo Arias, în regia lui Alexander Hausvater, Florina Cercel a fost impetuoasa Emma Finocchietto, o patroană neconvenţională a artelor.

În piese de teatru tv, actriţa a fost apreciată în “A 12-a noapte”, de W. Shakespeare, rol: Viola, regie tv Cornel Todea, “Mitică Popescu”, de C. Petrescu, rol: Patroana, regie tv Cornel Todea “Micul infern”, de M. Ştefănescu, rol: Soţia, regie tv E. Tudoran, “Micii burghezi”, de M. Gorki, rol: Elena Andreevna, regie tv Sorana Coroamă, „Citadela sfărâmată”, de H. Lovinescu, rol: Irina, regie tv Călin Florian, „Vassa Jeleznova”, de M. Gorki, rol: Vassa, regie tv Ion Cojar, “Trenul din zori nu mai opreşte aici”, de T. Williams, rol: Nebuna din Capri, regie tv Cătălina Buzoianu, “Poveste imorală”, regia C. Dicu, serial de teatru tv şi “Ultima haltă în Paradis”, de Valentin Nicolau, rol: Doctoriţa, regia Alex Tocilescu, 2002.

De asemenea, Florina Cercel a participat la numeroase emisiuni TV de poezie.

Florina Cercel a avut, de-a lungul anilor şi peste 20 de roluri în piese la Teatrul Naţional Radiofonic, regizate de P. Stratulat, C. Moruzan, Cristian Munteanu, Dan Puican, sau Leonard Popovici.

În anul 1970 a debutat în film cu rolul din “Fraţii” de Mircea Moldovan şi Gică Gheorghe, bogata sa filmografie cuprinzând şi roluri în „Prin cenuşa imperiului”, regia Andrei Blaier şi „Dincolo de pod”, regia Mircea Veroiu, ambele în anul 1975, „Marele singuratic”, regia Iulian Mihu, „Premiera”, regia Mihai Constantinescu şi „Roşcovanul”, regia Francisc Munteanu, toate în 1976, „Iarna bobocilor”, regia Mircea Moldovan, 1977, „Dincolo de orizont”, regia Ştefan Traian Roman şi „Braţele Afroditei” – coproducţie româno-marocană, regia Mircea Drăgan, ambele în 1978, „Dumbrava minunată”, regia Gheorghe Naghi şi „Iancu Jianu-Zapciul”, regia Dinu Cocea, în 1980, „Vară fierbinte”, regia Francisc Munteanu şi „Femeia din Ursa Mare”, regia Adrian Petringenaru, în 1982, „Căruţa cu mere”, regia George Cornea şi „Bocet vesel”, regia Mircea Moldovan, în 1983, „Din prea multă dragoste”, regia Lucian Mardare, 1985 sau „Crucea de piatră”, regia Andrei Blaier, 1993. De asemenea, ea a fost admirată, în producţii pentru marele ecran, în rolurile Mere Cyborg – „Les Percutes”, regia Gerard Cuq, 2002, Mariana – „Ambasadori, căutăm patrie”, regia Mircea Daneliuc, 2003 sau Valentina – „The Half Life of Timofey Berezin”, regia Scott Z. Burns, 2006.

Florina Cercel a jucat şi în seriale tv precum „Toate pânzele sus”, regia Mircea Mureşan, şi „Lumini şi umbre”, regia Andrei Blaier, 1976 şi, mai recent, în producţii TV cu rolurile Spania Fieraru – „Inimă de ţigan, serial TV, regia Iura Luncaşu, 2007, Spania – „Regina”, regia Iura Luncaşu, serial TV, 2008 şi Aretia Belciugesco – „Aniela”, regia Iura Luncaşu, serial TV, 2009.

În perioada 1974 – 1977, Florina Cercel a prezentat emisiunea tv în direct „Album duminical”.

În anul 1990, actriţa a primit Premiul Uniter pentru „cea mai bună interpretare feminină” pentru rolul Vassa Jeleznova din piesa „Vassa Jeleznova”, de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, iar în anul 2002 a fost onorată cu premiul Ministerului Culturii şi Cultelor pentru cea mai bună actriţă a acelui an, pentru rolul Annei Andreevna din piesa „Revizorul” de Nicolai Vasilievici Gogol şi, de asemenea, a primit, din partea Preşedintelui României, Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.

La 5 martie 2016, Piaţa Timpului a fost spaţiul celebrităţii feminine, fiindcă trei dintre cele mai consacrate actriţe ale cinematografiei şi teatrului românesc – Florina Cercel, Adela Mărculescu şi Rodica Popescu-Bitănescu au primit stele pe Aleea Celebrităţilor, pentru excepţionala lor activitate artistică.

La 12 ianuarie 2018, Florina Cercel s-a aflat în distribuţia premierei spectacolului „Mireasă de împrumut” de A. Lindgren, în regia lui Răzvan Popa, pe scena Teatrului Tony Bulandra din Târgovişte, întruchipând rolul Eufemiei, un personaj care folosește eufemisme pentru toate „nenorocirile” relaționale ce se întâmplă în jurul ei.

„Care e showbizul românesc? Sunt „vedete” cei care vând atrocităţi morale? Cunosc tineri talentaţi care suferă. Am întâlnit actori tineri talentaţi, dar de-o sărăcie cumplită. Eu cred că fac foamea, cu un covrig pe zi şi apă, doar din pasiune. În Bucureşti, pentru bani, actorii fac de la spectacole mediocre la reclame, dar cei din alte oraşe n-au şansa asta. În schimb, în provincie se face teatru de calitate. Dar tinereţea lor trece, e foarte trist… Regizorii sunt talentaţi, însă lucrează în condiţii minimaliste. Parcă ne e frică să abordăm literatura interbelică. Mereu folosim scenarii în care se arată că românul e tâmpit, ea e uşuratică, se vorbeşte urât, fără niciun fel de mesaj emoţional şi estetic”, era mâhnirea regretatei actriţe,Florina Cercel.

În teatru, pasiunea, dăruirea şi nobleţea sufletului sunt esenţiale, iar Florina Cercel a învăţat toate aceste lucruri de la marea regizoare Marietta Sadova, cea pe care a admirat-o şi a preţuit-o din toată fiinţa.

A fost la rândul său mentorul multor generaţii de actori, dar a fost înainte de toate un artist iubit şi respectat de publicul său, public ce astăzi îşi ia cu greau rămas bun de la ea…

Omul pleacă, ne rămâne Artistul… într-o tristă configuraţie a vieţii şi a morţii în care destinul se joacă cu noi, îndemnându-ne cinic Râzi, Paiaţă… ai atât de puţin timp…să te joci cu viaţa…

Dumnezeu să o odihnească în Lumină!

Epilog: „ Am beneficiat de o şcoală de teatru cum rar se face”.Florina Cercel

Anca Bica Bălălău

Sursa:Rador